Dumnezeu educa prin necazuri…

Eu pe câţi îi iubesc, spune Domnul, îi mustru şi îi pedepsesc (Apoc. 3, 19). Toţi cei ce s-au apropiat de Domnul şi au devenit ai Lui au ajuns la asta prin multe necazuri, precum dă mărturie Sfânta Scriptură. Apostolul Pavel propovăduia ca pe o dogmă faptul că, prin multe necazuri se cuvine nouă să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu (Fapte 14, 22). Dimpotrivă, cei străini de necazuri sunt uitaţi de Dumnezeu. Aşadar, nu vă descurajaţi în necazurile dumneavoastră, ci mulţumiţi pentru ele lui Dumnezeu ca pentru o mare binefacere şi bizuiţi-vă pe sfânta Lui voie şi pe sfânta Lui purtare de grijă. Şi citiţi Evanghelia, ca să învăţaţi din ea că cel ce nu-şi poartă crucea nu poate fi ucenic al lui Hristos!

Ce s-ar fi întâmplat cu dumneavoastră dacă Dumnezeu nu v-ar fi dat prin necazuri învăţătură? Aţi fi jertfit deşertăciunii tot timpul şi toate capacităţile dumneavoastră, şi aţi fi intrat în veşnicie nevrednică de vreo răsplată, ci, dimpotrivă, vrednică de pedeapsă deplină pentru nesocotirea lui Hristos, Mântuitorul lumii, Fiul lui Dumnezeu, Care S-a adus pe Sine ca jertfă pentru dumneavoastră ca şi dumneavoastră să vă aduceţi Lui ca jertfă duhovnicească, pentru propriul dumneavoastră bine. Nu este de ajuns să fim buni după fire: trebuie să fim buni după Evanghelie. Binele firesc contrazice adeseori binele evanghelic, deoarece firea noastră nu se află în curăţia sa cea dintru început, ci în starea de cădere, în care binele este amestecat în noi cu răul. Ca atare, binele acesta, dacă nu este îndreptat şi curăţit prin Evanghelie, nu este bun de nimic în sine şi este nevrednic de Dumnezeu! Hristos să fie cu dumneavoastră! El să vă întărească atât sufletul, cât şi trupul! El să vă rânduiască spre bine toate legăturile, atât vremelnice, cât şi veşnice!

(Sfântul Ignatie Briancianinov, De la întristarea inimii la mângâierea lui Dumnezeu, Editura Sophia, 2012, pp. 227-228)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: