„Fecioarele nebune”

Mai este şi o a treia clasă de oameni, care prin rânduiala din afară a vieţii sunt creştini desăvârşiţi, iar după cea lăuntrică... te miri ce. Aceştia nici nu se gândesc că trebuie să schimbe ceva în ei înşişi, cu toate că starea lor este foarte proastă. Ei sunt fecioarele nebune din parabola evanghelică. Pe dinafară, şi ele au făclii, aşa cum trebuie, însă pe dinăuntru este pustiu – nici undelemn, nici făclii. Şi iată că, netrecând prin cotitura cea dureroasă, se socot în rândul creştinilor plăcuţi lui Dumnezeu, măcar că se deosebesc cu mult de ei.

Aceia au avut un moment, pe care şi-l amintesc, când au luat în mod conştient asupra lor jugul cel bun al lui Hristos ori şi-au dat seama că sunt datori să facă ceea ce înainte ţineau de deprindere – şi-l amintesc şi fiindcă este atât de însemnat în viaţa lor, şi datorită fericitei stări pe care o cunoaşte atunci sufletul. Iar „fecioarele nebune” nu-şi pot aminti un asemenea moment, fiindcă nici nu l-au avut: cum s-au obişnuit să trăiască, aşa trăiesc. Asta încă n-ar fi nimic, dar necazul este că ele, oprindu-se la forma exterioară a mântuitoarei vieţuiri creştine, nu intră înăuntru ca să vadă ce au în inimă şi în minte, şi îngăduie să crească acolo tot felul de necurăţii şi netrebnicii; înăuntru sunt împietriţi, iar problema principală este că, socotindu-se drepţi, pe toţi ceilalţi îi pun în rândul păcătoşilor, mai ales pe cei care nu dau „cuvenita cinstire” părutei lor sfinţenii. De aici caracterul bănuitor şi judecarea cea presărată cu laudă de sine a aproapelui, care alcătuiesc boala lor cea mai însemnată. Dumnezeule, izbăveşte-ne de căderea pe această cale!

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor, vol. I, Editura Cartea Ortodoxă, 2007, pp. 193-194)

Sursa: Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: