Fericit cel ce la batranete va izbuti sa verse o lacrima de pocainta pentru pornirile tineretii!

Când oamenii vor să dobândească prin propriile puteri ceea ce numai Dumnezeu poate să dăruiască, deşarte sunt ostenelile lor; atunci ei se aseamănă ziditorilor de turn de care vorbeşte în Evanghelie, care au început clădirea fără să aibă mijloace îndeajuns pentru a o duce la bun sfârşit. Toate cele trecătoare, adică dracii şi patimile, îi batjocoresc, fiindcă pe dinafară par a săvârşi virtutea, însă de fapt se află în amăgire amară, în orbire şi înşelare de sine, sunt supuşi patimilor lor, împlinesc voia dracilor. Şi mulţi credeau că străbat calea ascultării, însă de fapt îşi împlineau poftele, erau mânaţi de înfierbântare. Fericit cel ce la bătrâneţe va izbuti să verse o lacrimă de pocăinţă pentru pornirile tinereţii! Despre călăuzele oarbe şi cei călăuziţi de ele Domnul a zis: dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă (Mt. 15, 14).

Vremurilor noastre li s-a dat altă nevoinţă, însoţită de multe greutăţi şi poticniri. Noi trebuie să ne săvârşim călătoria nu ziua, nu la lumina limpede a soarelui, ci noaptea, la lumina palidă a lunii şi a stelelor. Ni s-au dat spre călăuzire Sfânta Scriptură şi scrierile Sfinţilor Părinţi: lucrul acesta îl spun pe şleau Părinţii vremurilor târzii. De folos ne este şi sfatul celor care se călăuzesc ei înşişi după scrierile Părinţilor. Să nu credeţi că nevoinţa noastră este fără necazuri şi fără cununi: nu! Ea este mână în mână cu mucenicia.

(Sfântul Ignatie Briancianinov, De la întristarea inimii la mângâierea lui Dumnezeu, Editura Sophia, 2012, pp. 175-176)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: