Folosul cugetarii la creatia lui Dumnezeu

- Care este folosul cugetării la creaţia lui Dumnezeu?

- Sfântul Vasile cel Mare spune în cartea sa numită „Hexaimeron” că „toată lumea văzută este şcoală şi imagine a lumii nezăvute”. Tot el spune că „toată floarea şi toată iarba ne învaţă că este Dumnezeu”. Zidirea văzută tâlcuieşte pe Scriptură şi Sfânta Scriptură tâlcuieşte pe zidire.

Atât una, cât şi alta, sunt ca două file de carte. Pe o pagină citim cuvintele Sfintei Scripturi, pe cealaltă pagină citim în cartea zidirii, care vorbeşte de Dumnezeu. La fel spune şi Sfântul Grigorie de Nyssa: „Toată zidirea, ca o trâmbiţă, strigă la noi că a facut-o Dumnezeu!”.

Am citit într-o carte cum un filosof se plimba cu băţul în mână pe câmp şi bătea florile cu băţul: „Le bat pentru că prea tare strigă către mine că le-a zidit Dumnezeu!”.

Toate creaţiile văzute se numesc darurile lui Dumnezeu. Şi precum face mirele cu mireasa că îşi dau daruri care întăresc dragostea între ei, tot aşa face şi Dumnezeu cu noi. El pune mintea noastră între El şi creaţii, ca să-L putem mai bine înţelege şi vedea. Dumnezeu ne dă cele create în dar, iar noi îi dăm lui Hristos, Mirele inimii noastre, gândurile, rugăciunile şi dragostea noastră.

Sfântul Antonie cel Mare nu ştia multă carte, dar era atât de înţelept în cele duhovniceşti, că uimea pe toţi filosofii care veneau la peştera lui. Odată l-au întrebat câţiva filosofi: „Antonie, care sunt cărţile tale pe care ai învăţat?” Iar el, arătând cu mâinile cerul, stelele, marea şi întreaga natură din jurul său, le-a zis: „Acestea sunt cărţile mele pe care le citesc şi care întrec pe toate celelalte” (cf. Ep. Gherasim Timuş, „Dicţionarul Aghiografic”, 1898, p. 90).

(Arhimandrit Ilie Cleopa, Ne vorbește Părintele Cleopa, ediția a 2-a, vol. 5, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, pp. 65-66)

Categoria: Articole

Cautare: