Inceputul intoarcerii la pocainta

Vezi cu câtă grijă şi frică umblă cineva, când ţine în mâinile sale un pahar plin de materie de mult preţ, ca să nu se verse nicidecum. Ia seama când trece cineva vreun râu, şi calcă pe nişte pietre rău puse, cum se teme să nu cadă în apă şi să se înece. Nevoieşte-te cât poţi să umbli şi tu asemenea cu luare-aminte şi grijă, si mai cu seamă la începutul întoarcerii tale la pocăinţă, până să te obişnuieşti, fără a face nicidecum vreun lucru sau să vorbeşti vreun cuvânt care să nu fie plăcut lui Dumnezeu.

La aceasta îți dă un înţelept o sfătuire folositoare, zicând: Cine doreşte să dobândească fapta bună, să-şi închipuie că are înaintea sa un om mare şi însemnat care îl priveşte în toate faptele sale, să facă şi să vorbească aşa cum ar fi făcut, dacă l-ar fi văzut cu ochii pe acela către care are multă evlavie. Vezi cum şi înţelepţii acestei lumi aveau atâta sârguinţă către fapta bună? Deci gândeşte-te că vezi înaintea ta, nu vreun boier pământesc, ci pe cerescul împărat şi Stăpân al nostru, deoarece ca Dumnezeu nescris împrejur, este de faţă în tot locul şi aude şi te vede. Deci, fie faptele şi cuvintele tale, după cum se cuvine unei asemenea măriri, cerând darul Stăpânului, ca să te păzească totdeauna, fără greşală.

(Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, p. 311-312)

Categoria: Articole

Cautare: