Indoiala si curaj

Viaţa noastră duhovnicească e blocată de îndoială. Ne îndoim de foarte multe lucruri. Ne îndoim de adevărurile credinţei, ne îndoim de adevărurile Sfintei Scripturi, ne îndoim de oamenii din jurul nostru, de noi înşine şi acest dubiu care e pus de satana în inimile noastre este dezastruos. E un fel de paralizant al credinţei şi al acţiunilor noastre.

Dacă nu-L chemăm pe Mântuitorul Iisus Hristos în ajutorul nostru şi dacă nu avem totuşi un fir de certitudine duhovnicească în noi că Dumnezeu ne va ajuta, nu putem face nimic. Dumnezeu ne ridică de multe ori atunci când suntem plini de păcate, dar nu trebuie să ne bazăm pe aceasta. Căci dacă Dumnezeu n-ar fi avut nevoie de credinţă din partea noastră, dar nu după înţelegerea noastră, nu ne-ar fi orientat în credinţa noastră, ca să conlucrăm cu El. Ne-ar fi dat toate cele bune, ar fi revărsat asupra noastră toate bunătăţile cele cereşti şi am fi trăit ca nişte boieri, fără să muncim, fără să facem fapte bune, fără să iubim pe nimeni, egoişti şi închistaţi în propria noastră coajă.

(Părintele Gheorghe Calciu, Cuvinte vii, Editura Bonafaciu, p. 63)

Categoria: Articole

Cautare: