Lucrarea duhovniciei este lucru dumnezeiesc

Duhovnicia este nu istorie, nu morală, nu psihologie, nu lucru trupesc; ea înglobează pe toate acestea, dar duhovnicia este duh, şi este adevăr: cuvintele Mântuitorului! Şi iar cuvintele Mântuitorului: „Este duh, şi este viaţă”, precum Mântuitorul spunea despre cuvântul pe care îl dădea Apostolilor. Or, acest cuvânt trebuie să-l căutăm în rugăciune: în rugăciune să se nască, în rugăciune să-l dăm şi în rugăciune să fie primit şi căutat de ucenicii noştri. […]

Tot ce este lucrare omenească este o periferie sau un „fundal”, dar centrul duhovniciei este schimbul acesta în duh, care se face aşa: pregătiţi pe ucenicii Sfinţiilor voastre să vină la spovedanie în rugăciune. Rugăciune nu înseamnă nimic „special”: să citească ce scrie şi în cărţi, dar mai ales să-şi dea seama, şi ei, şi noi, că, conversaţia noastră este cu Dumnezeu, nu cu omul.

Amintiţi-vă de un cuvânt asemănător al Sfântului Pavel, care, atunci când L-a văzut pe Hristos, nu a mai dialogat cu omul, ci s-a dus în pustie să se pocăiască. Şi s-a întors în puterea Duhului, oarecum ca şi Mântuitorul după patruzeci de zile în pustie, ca să devină Apostolul Neamurilor. Şi Evanghelia lui nu de la om a luat-o, nici de om a fost dată, ci de la Hristos. Şi cu fiecare dintre noi, într-o anumită măsură şi într-un fel, diferit în viaţa fiecăruia, esenţial, acelaşi lucru se petrece. Ceea ce facem noi nu este de la om şi nu este primit de la om. Multe primim de la om, cu care îmbogăţim lucrarea duhovniciei, şi pe noi înşine, şi pe cei care vin la noi – dar lucrul este dumnezeiesc.

(Ieromonahul Rafail Noica, Cultura Duhului, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2002, pp. 47-48)

Categoria: Articole

Cautare: