Motaitul duhovnicesc

Un elev seminarist care voia să evadeze din ghiarele modernității contemporane, în perioada vacanței de vară, a plecat la o mânăstire din părțile nordice ale Moldovei pentru a mai învăța câte ceva din tainele duhovnicești. Ajuns acolo, starețul mănăstirii l-a pus în chilie cu un părinte bătrân spre instruirea și sporirea în cele duhovnicești, chemându-l a doua zi dimineață pentru a-i da o ascultare.
Seminaristului i-a plăcut ideea de a sta cu bătrânul călugăr în chilie dat fiind faptul că acela îi povestea întâmplări și fapte ale părinților pe care i-a găsit în mănăstire când a venit el ca novice, pilde din Pateric dar și ispite prin care a trecut el de-a lungul vieții călugărești. Cu toate acestea copilul venea foarte obosit de la ascultarea de peste zi care necesita efort fizic.
Ostenit cum era, dar tot se nevoia și mergea împreună cu al său „coleg” la slujba utreniei. Dar într-una din nopți, elevul nostru a adormit în strană. Nimeni n-a îndrăznit să-l trezească până la finele slujbei când s-au aprins becurile policandrelor.

În drum spre chilie, copilul întâlnindu-și mai bătrânul său „coleg”, l-a întrebat după obișnuita cerere a binecuvântării:

— Părinte, de ce nu m-ați trezit să fiu și eu atent la canoanele acelea care s-au citit? Am dormit ca ursul în strană. Mai bine îmi era mie dacă dormeam în chilei decât să nu fiu atent la slujbă.

Bătrânul văzându-i tristețea din suflet care-i caracteriza până și chipul în acele momente, i-a spus:

— Fiule, Hristos știe intenția ta bună! Și da, știu că ai să-mi spui că iadul este pardosit cu intenții bune. Dar în acest caz Hristos a văzut cel dintâi osteneala ta din timpul zilei, a văzut efortul tău de a te trezi la această slujbă a nopții, va vedea rugăciunea noastră obișnuită de după utrenie și doar știi că rugăciunile de noapte sunt de aur. Iar eu sunt de părere că e mai bun un moțăit în Biserică, noaptea la utrenie, decât în pat.

Categoria: Articole

Cautare: