
În împărăţia răucredinciosului Valent, arienii în Constantinopol
aveau mare putere, avînd sprijinitor pe împăratul cel orbit de acelaşi eres.
Ridicînd prigonire asupra binecredincioşilor creştini, au izgonit pe Evagrie
episcopul şi făceau ortodocşilor multă greutate, pe unii bătîndu-i, pe alţii
închizîndu-i în temniţă, iar altora jefuindu-le averile şi chinuindu-i cu toate
muncile. Pentru aceasta credincioşii erau în mare necaz şi, adunîndu-se în taină,
s-au sfătuit să trimită rugăminte la împărat, acesta fiind atunci în Nicomidia,
că dacă nu îi va scoate nu cu totul de la arieni măcar să poruncească să-i mai
uşureze, nepierzînd poporul cu desăvîrşire. Au ales pentru această trimitere ca la şaptezeci de bărbaţi
cinstiţi din duhovniceasca rînduială, tari în credinţă, puternici în cuvînt
şi desăvîrşiţi întru înţelegere, între care mai de căpetenie erau Urban, Teodor
şi Medimn. Aceştia, apucînd drumul, au ajuns la Nicomidia şi, stînd înaintea
împăratului, au făcut rugăminte să-i chezăşuiască pe dînşii şi să-i apere de
mninile arienilor. Iar împăratul s-a mîniat asupra lor foarte tare, însă nu
şi-a arătat mînia, ci a trimis în taină la eparhul Modest ca, prinzînd pe toţi
trimişii, să-i piardă cu moarte. Deci, prinzîndu-i eparhul pe ei şi temîndu-se să-i piardă la
vedere înaintea tuturor, ca să nu fie gîlceavă în popor, a poruncit ca pe toţi
să-i pună într-o corabie, scoţînd vorba că-i trimite în surghiun, iar pe corăbieri
i-a învăţat ca atunci cînd vor fi la mijlocul mării, ieşind singuri în caic,
să aprindă corabia cu cei şaptezeci de bărbaţi. Acest lucru s-a şi făcut. Pentru
că, fiind în noianul mării Astachiei, au aprins corabia cu sfinţii mucenici,
iar corăbierii singuri, şezînd în caicul cel pregătit, s-au întors la eparh,
spunîndu-i de sfnrşitul acelora. Iar corabia ardea ca o făclie, fugind iute
pe apă, că o gonea vîntul, şi mergea arzînd şi plutind pînă la locul ce se numea
Dachidis unde, oprindu-se desăvîrşit, a ars, înălţîndu-se fumul din trupurile
sfinţilor celor ce ardeau, asemenea unui fum de tămîie către Dumnezeu. Aşa s-au
sfnrşit sfinţii şi s-a împlinit cu dînşii cuvîntul Scripturii care zice: "Trecut-am
prin foc şi prin apă şi ne-ai scos pe noi întru repaos". Pentru că pe apă arzîndu-se
cu foc, s-au aflat întru odihna cea cerească, unde, stînd înaintea scaunului
Stăpînului, se roagă pentru noi. Cu ale căror rugăciuni, Doamne, dă-ne şi nouă
ca să cîştigăm viaţa veşnică. Amin. Pătimirea Sfinţilor Mucenici Urban, Teodor, Medimn
şi a celor împreună cu dînşii
(5 septembrie)
Categoria: Vieţile Sfinţilor pe luna septembrie
Cuvinte cheie: Sfintii Mucenici Urban, Teodor, Medimn
Cautare:
Patimirea Sfintilor Mucenici Urban, Teodor, Medimn si a celor impreuna cu dinsii
Vizualizari: 942
Id: 1801
Imagine:


Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).