Plecand genunchii mintii mele in inima...

Astfel, cel ce sunt praf şi pulbere, plecând genunchii minţii mele în inimă înaintea dumnezeieştii măreţii a slavei Tale de nepătruns, Te rog, preadulcele meu Iisus, Unule născut Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, strălucirea slavei şi chipul în ipostas al Tatălui, Care ai luminat pe cel orb născut, luminează-mi întunecata mea minte şi cugetul, şi de la Tine dă har ticălosului meu suflet, ca să fie această osteneală a mea întru slava preasfântului Tău nume şi întru folosul celor ce doresc prin lucrarea sfintei rugăciuni a minţii să se alipească cu mintea de Tine, Dumnezeul nostru, şi pe Tine, mărgăritar nepreţuit, în inimile şi sufletele lor să Te poarte; şi întru îndreptarea celor ce din cea mai de pe urmă neştiinţă a lor s-au încumetat să hulească această dumnezeiască lucrare.

(Sfântul Paisie de la Neamț, Cuvinte și scrisori duhovnicești, vol II, Ediția a II-a, Editura Doxologia, 2010, p. 165)

Categoria: Articole

Cautare:

Plecand genunchii mintii mele in inima...

Vizualizari: 604

Id: 21709

Imagine:

Share: