Politetea si delicatetea sfintilor

Mie mi-au plăcut totdeauna lucrurile delicate! Şi din Pateric mi-au plăcut lucrurile de o delicateţe superioară, de o delicateţe impunătoare. Aşa sunt două istorisiri care-mi plac mie foarte mult. Una în legătură cu cinstirea între ei a oamenilor. În istorisirile despre Sfântul Ilarion cel Mare, se spune că s-a dus odată la Sfântul Antonie cel Mare. Şi când l-a văzut Sfântul Antonie cel Mare pe Sfântul Ilarion, care era începător în ale duhovniciei, dar care era socotit şi ştia Sfântul Antonie că va fi mare, a zis către el: „Bine ai venit, Luceafărule care răsari dimineaţa!”, formulă de politeţe. Şi să vedeţi ce frumos a răspuns Cuviosul Ilarion: „Pace ţie, Stâlpule de lumină care luminezi lumea!”. Pe mine mă impresionează lucrurile astea! Poate-s unii care-s ca butucul, nu-i impresionează! Dar sunt lucruri extraordinar de frumoase şi, cu cât te apropii de ele, ai mai multă bucurie din ele… „Bine ai venit, Luceafărule care răsari dimineaţa”, „Pace ţie, Stâlpule de lumină care luminezi lumea!”.

O altă istorisire care îmi umple sufletul de bucurie este de la Avva Macarie cel Mare. Se spune că Avva Macarie (parcă nici nu-ţi vine să rosteşti aşa ceva, dar nu se poate să nu rosteşti, dacă citeşti) s-a făcut dumnezeu pământesc, şi spune de ce: pentru că aşa cum Dumnezeu acoperă lumea, deci ocroteşte lumea, aşa acoperea şi el păcatele oamenilor, pe care le vedea ca şi când nu le-ar fi văzut, şi cele despre care auzea, ca şi când n-ar fi auzit de ele. Este copleşitor de frumos şi de valoros. Pe Avva Macarie nu-l interesau păcatele oamenilor, nu iscodea păcatele oamenilor, nu scormonea în păcatele oamenilor.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniţi de luaţi bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, pp. 48-49)

Categoria: Articole

Cautare: