Rugaciunea inseamna sa-L bagam pe Hristos inlauntrul inimii noastre

-Gheronda, cum trebuie să mă rog?

-Să te simţi ca un copil mic, iar pe Dumnezeu să-L simţi ca pe tatăl tău şi să-L rogi pentru tot ce ai nevoie. Vorbind astfel cu Dumnezeu, după acea nu vei mai voi să te dezlipeşti de lângă El, pentru că numai în Dumnezeu află cineva siguranţă, mângâiere şi nespusa dragoste împreunată cu dumnezeiasca gingăşie. Rugăciunea înseamnă să-L bagăm pe Hristos înlăuntrul inimii noastre şi să-L iubim cu toată fiinţa noastră. „Să iubeşti pe Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău”, spune Sfânta Scriptură.

Când omul Îl va iubi pe Dumnezeu şi va avea părtăşie cu El, nu-l va impresiona nimic pământesc. Devine ca un nebun. Pune-i unui nebun cea mai bună muzică şi nu-l va mişca sufleteşte. Arată-i cele mai frumoase picturi şi nu le va da nici o importanţă. Dă-i cele mai bune mâncăruri, cele mai bune haine, cele mai bune parfumuri şi nu va lua aminte la ele, căci trăieşte în lumea lui. Tot astfel şi cel care are părtăşie cu lumea cerească, s-a alipit de cele de acolo şi nu poate fi smuls pentru nimic în lume.

Aşa cum nu-l poţi dezlipi pe copil din braţele mamei sale, tot astfel nu-l poţi dezlipi de rugăciune pe omul care a înţeles noima ei. Ce simte pruncul în braţele mamei sale? Numai cel care simte prezenţa lui Dumnezeu, iar pe sine se vede ca un copil mic, va putea înţelege asta.

(Cuviosul Paisie Aghioritul – Despre rugăciune, vol. VI, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2013, pp. 18-19)

Categoria: Articole

Cautare: