Sa ne lepadam de tot pacatul si de toata patima si sa punem faptele cele bune la temelia credintei

Învăţătură a lui Varlaam, către Iosaf, dar mai ales către noi.

Ascultaţi, fraţilor și fiilor, ce ni se cade a face după Botez. Să ne lepădăm de tot păcatul şi de toată patima şi să punem faptele cele bune la temelia credinţei, căci credinţa, fără de fapte, moartă este. Asemenea şi faptele fără de credinţă moarte sunt. Despre aceasta ne învaţă încă şi Pavel Apostolul: „Cu Duhul să umblaţi şi poftele trupului să nu le faceți. Acestea sunt desfrânarea şi toată necurăţia şi celelalte fapte rele: luarea de mită, slujirea la idoli, otrăvirea, vrajba, sfada, iuţimea, mânia, cearta, erezia, iubirea de argint, clevetirea, beţia, mândria şi cele asemenea acestora. Căci cei ce fac acestea nu moştenesc Împărăţia lui Dumnezeu. Că rodul Duhului este: dragostea, bucuria, pacea, îndelung-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţile, înfrânarea, sfinţirea sufletului şi a trupului, smerenia, sfărâmarea inimii, milostenia, nerăutatea, iubirea de oameni, privegherea, pocăinţa cea curăţitoare de toate păcatele cele făcute mai înainte, lacrimile cu pocăinţă şi tânguirea pentru ale sale păcate". Că prin aceste fapte bune proslăvim pe Părintele nostru care este în ceruri. Că zice: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă pe voi şi vă rugaţi pentru cei ce vă asupresc pe voi , faceţi bine celor ce vă urăsc pe voi, ca să fiţi fiii Tatălui vostru Care este în ceruri. Că El răsare Soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Nu osândiţi, dar, ca să nu fiţi osândiţi, iertaţi şi se va ierta vouă. Şi nu vă faceţi comori pe pământ, unde rugina le strică şi furii le sapă şi le fură, ci faceţi-vă comoară în ceruri, unde nici molia, nici rugina nu o strică şi unde furii nu o sapă, nici n-o fură. Că unde vor fi comorile voastre, acolo vor fi și inimile voastre.»

Nu vă îngrijiţi cu inimile voastre ce veţi mânca sau ce veţi bea, nici cu trupul cu ce vă veţi îmbrăca, că ştie Tatăl vostru, Care este în ceruri, că vă trebuie toate acestea. Că Cel ce ne-a dăruit sufletul şi trupul ne va da tuturor hrană şi haină. Cel ce hrăneşte păsările cerului şi florile câmpului atât le înfrumuseţează, cu atât mai mult pe voi! Căutaţi, dar, mai întâi, împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui şi acestea toate se vor adăuga vouă. Nu vă îngrijiţi pentru ziua cea de mâine, că ziua de mâine se va îngriji de ea însăşi. Deci, toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii, asemenea şi voi să le faceţi lor. Să intraţi pe poarta cea strâmtă în Împărăţia Cerurilor. Că largă şi desfătată este calea ce duce la pierzare şi mulţi sunt cei ce umblă pe ea. Şi strâmtă este poarta şi îngustă calea, care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află pe ea. Nu tot omul cel ce-mi zice Mie „Doamne, Doamne" va intra în Împărăţia Cerurilor, ci cela ce face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri. Cel ce iubeşte pe tatăl său ori pe mama sa, mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. Şi cela ce nu-şi ia crucea sa şi nu vine în urma Mea nu este vrednic de Mine".

Iată, acestea şi altele asemenea cu acestea, a poruncit Mântuitorul Apostolilor ca să-i înveţe pe credincioşi. Şi acestea toate se cade nouă a le păzi, dacă dorim să câştigăm desăvârşirea şi să ne învrednicim, după dreptate, de cununile cele nestricăcioase. Pe care fie ca Dumnezeu, dreptul Judecător, să le dăruiască tuturor celor ce iubesc arătarea Lui. (Sfântul Mucenic Varlaam)

(Proloagele, volumul 1, Editura Bunavestire, pp. 252-253)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: