Se poate folosi inselaciunea pentru a fi de folos cuiva?

Înşelăciunea, făcută la timp potrivit şi cu gând bun, aduce atât de mare câştig încât mulţi au fost pedepsiţi că n-au folosit-o. Cercetează, de vrei, viaţa marilor generali de altădată şi vei vedea că cele mai multe victorii ale lor sunt fapte de înşelăciune. Vei vedea că generalii care au biruit prin înşelăciune sunt mai lăudaţi decât cei care au câştigat biruinţele luptând pe faţă; aceştia au câştigat bătăliile cu mai multe pierderi, şi de bani, şi de oameni, încât biruinţa nu le-a adus vreun câştig. O victorie câştigată prin isteţime face ca patria să se bucure neştirbit de victorie. Isteţimea sufletului nu-i ca bogăţia de bani şi mulţimea de oştiri. Banii se cheltuiesc şi părăsesc pe stăpânii lor, când sunt folosiţi des în războaie; dar isteţimea, cu cât o foloseşti mai mult, cu atâta creşte.

Dar nu numai în vreme de război e bună şi de neapărată trebuinţă înşelăciunea, ci şi în timp de pace. Nu numai în treburile publice, ci şi în casa fiecăruia, când e întrebuinţată cu gând bun de bărbat față de femeie, de femeie faţă de bărbat, de tată față de fiu, de prieten față de prieten şi chiar de copil față de tată. Fiica lui Saul n-a putut scăpa pe David, bărbatul ei, din mâinile lui Saul altfel decât înşelându-şi tatăl (I Regi 19, 9-17). La rândul său, Ionatan, fratele ei, vrând să mântuie pe cel salvat de sora lui, pe David, ajuns iarăşi în primejdie de moarte, s-a folosit de aceleaşi arme ca şi femeia (I Regi 20, 4-42).

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre preoție, Editura IBMBOR, București, 2007, p. 51)

Categoria: Articole

Cautare: