Se sta de vorba numai cu Dumnezeu, daca vrei sa-l gonesti pe satana…

- Părinte, dacă prin suferinţă ajungem la o adevărată smerenie, trebuie cumva să ne aruncăm singuri în ispită?

- Nici nu se pune bine problema. „Trebuie să mă agăţ de o sfoară, să-mi dau drumul jos, să văd cum e cu piciorul rupt”. Avem des necazuri, pentru că dumneavoastră trebuie să mai ştiţi şi un lucru: dacă aţi şti câtă râvnă pune satana ca să ne întrerupă de la lucrarea noastră duhovnicească, de la orice rugăciune, nu aţi mai pune aşa problema!

Orice creştin e atacat şi, vă spun, ca duhovnic n-am întâlnit până acum să nu mi se spună: „Părinte, sunt atacat la rugăciune, am gânduri împrăştiate etc.”. Ne atacă diavolul, ne luptă el împotrivă. Dar nu trebuie să-i dăm atenţie. Este o mare greşeală să se stea de vorbă cu satana. Nu se stă de vorbă cu el. Se stă de vorbă numai cu Dumnezeu, dacă vrei să-l goneşti pe satana. Zi: „Doamne Iisuse…” şi stai de vorbă cu Dumnezeu. Puterea Numelui Lui Dumnezeu îl goneşte. Chiar dacă te apasă atunci, când te luptă. Se întâmplă uneori de ia patul cu tine în sus. Nu te apuca să blestemi.

Asta-i o greşeală. Lui îi convine dialogul, că îl recunoşti. Dar aşa, prin rugăciune, îl ignori. Stai de vorbă cu Dumnezeu atunci când eşti atacat. Şi atunci, sigur că el – am spus de mai multe ori – a învăţat foarte multă lume să se mântuiască.

(Arhim. Arsenie Papacioc, Cuvânt despre bucuria duhovnicească, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003, pp. 71-72)

Categoria: Articole

Cautare: