Televiolatorul psihic

Acţionând ca un declanşator al comportamentului social, televiziunea poate determina orientarea în direcţia dorită a comportamentului şi atitudinilor telespectatorului. Dresajul prin telepropagandă se bazează pe administrarea unor factori condiţionali-şoc, pe fundalul unor instincte şi afecte deja existente în telespectator. Şi astfel, organizarea mulţimilor şi dizolvarea indivizilor asigură reuşita violului psihic. Prin utilizarea concomitentă sau alternativă a stimulilor de şoc (de tipul ameninţare-seducţie) şi prin afişarea unor simboluri capabile să menţină reflexele de adeziune, se creează prin intermediul televiziunii sclavi psihici, inconştienţi şi sugestionaţi, care pot genera mişcări de masă, pe baze iraţionale. Exemple în acest sens pot fi date chiar din peisajul autohton, când mase de oameni au fost manipulate în anumite direcţii şi cu anumite scopuri: avem mineriadele şi demonstraţiile din Piaţa Universităţii. Televiziunea devine, astfel, un instrument infailibil de propagandă, fiind, practic, eliminate mijloacele clasice de apărare şi de conservare umană. Factorul raţional, atitudinea critică, dialogul social, influenţele reciproce dintre oameni, cultura, tradiţiile, între care şi Sfânta Tradiţie a Bisericii Ortodoxe Române, devin neputincioase. Oare cât timp gândeşte creştinul în faţa televizorului şi la ce?

(Ierodiaconul Cleopa – Sfânta Mănăstire Rarău, Creştinul ortodox în lumea televizorului şi a internetului, Editura Panaghia, p. 59)

Categoria: Articole

Cautare: