Timpul este în strânsă legătură cu nevoia noastră de creştere. Creştem în timp pentru că n-am fost aşezaţi de la început în desăvârşirea unirii cu Dumnezeu. Suntem aşezaţi în existenţă spre a fi desăvârşiţi în fiinţa noastră şi, în cele din urmă, spre a fi consolidaţi într-o bunătate şi fericire veşnică în Dumnezeu. Timpul este posibilitatea creşterii noastre în Dumnezeu. Această creştere depinde de un progres în dialogul cu Dumnezeu; ea se înfăptuieşte într-o legătură iubitoare cu El. Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că avem nevoie de timp pentru a ne umple de Dumnezeu fără a ne confunda cu El în această iubire. Şi lumea are nevoie de timp, pentru că lumea şi umanitatea progresează împreună. Omul poartă cu el lumea. Lumea devine atunci ceea ce devine el însuşi.
(Pr. Dumitru Stăniloae, Pr. M.-A. Costa de Beauregard, Mică Dogmatică vorbită, dialoguri la Cernica, Editura Deisis, Sibiu, 2007, pp. 177-178)
Categoria: Articole
Cautare:
Timp, lumea si mantuirea
Vizualizari: 434
Id: 21594
Imagine:
Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).
