Tragedia unei morti violente poate trezi constiinte

Mai târziu, după ce ni s-au conturat primele impresii (în funcţie de acestea), ne vom întâlni cu moartea. În copilărie sau în adolescenţă se poate întâmpla să ne confruntăm în mod tragic cu moartea violentă, fie că e vorba de un accident sau de război.

Mi-aduc aminte de un adolescent care nici măcar o singură dată în viaţa lui nu se gândise la moarte. El avea un prieten şi acesta a fost omorât într-un accident de motocicletă, în timp ce gonea cu viteză maximă într-o cursă nebunească. A venit să mă vadă şi-mi spuse că, văzând urmările acestui gest nebunesc, văzând trupul sfâşiat, mutilat al băiatului, a căzut pe gânduri. Şi ce credeţi că i-a trecut prin minte? Ceva ce părea să nu aibă nici o legătură cu accidentul, şi anume: „Dacă eu nu caut sfinţenia şi dacă nu ajung să fiu sfânt, Îl jefuiesc pe Dumnezeu de slava care I se cuvine, iar pe aproapele meu îl lipsesc de ceea ce îi revine de drept”. Moartea brutală, violenţa urâtă la care fusese martor l-au confruntat cu valorile veşnice absolute pe care le purta înlăuntrul său, dar care rămăseseră până atunci adormite, nefolosite.

(Mitropolit Antonie de Suroj, Viața, boala, moartea, traducere de Monahia Anastasia Igiroșanu, Editura Sfântul Siluan, Slatina-Nera, 2010, pp. 111-112)

Categoria: Articole

Cautare: