
Cuviosul Ilarion din tinereţe s-a călugărit, purtîndu-şi crucea
şi urmînd lui Hristos Cel răstignit, patimile trupeşti supunîndu-şi cu înfrînare.
El pe toţi monahii i-a covîrşit cu fapta bună şi, într-o chilie întunecoasă
închizîndu-se, fără tulburare a petrecut mulţi ani şi s-a luminat cu nepătimirea.
Pentru aceea şi de rînduiala preoţească s-a învrednicit şi a fost egumen al
mînăstirii ce se numea Pelichit, în Asia, aproape de Elespont. Şi a făcut minuni
alese, că jivinele care vătămau seminţele roditoare le certa şi le izgonea cu
cuvîntul din ţarini şi din grădini, grindina a potolit-o cu rugăciunea şi pămîntul
cel însetat cu ploaie l-a adăpat, iar curgerea rîului, ca şi Elisei proorocul,
a despărţit-o; mîna cea uscată a unui om a tămăduit-o, pe un orb l-a făcut să
vadă şi şchiopilor le-a dăruit tămăduire; pe diavoli i-a izgonit, iar pescarilor,
care în zadar se osteneau, cu peşti mulţi le-a umplut mrejele. Despre dînsul scrie Cuviosul Iosif, scriitorul de cîntări, în
a opta pesnă a canonului, că pentru cinstirea icoanei Mîntuitorului a răbdat
prigoniri de la muncitori şi îl numeşte mucenic. Pentru că a vieţuit, precum
se povesteşte într-o cuvîntare, pe vremea împărăţiei lui Leon Armeanul (813-820),
care a călcat sfintele icoane. Altora li se pare, cu adevărat, că a trăit pe
vremea împărăţiei lui Leon Isaurul (717-741) şi a lui Copronim, fiul lui (741-775),
care cu mulţi ani mai înainte de Leon Armeanul a fost, şi că a pătimit pentru
sfintele icoane în acea vreme cînd voievodul lui Copronim, la Hanodracon, a
năvălit fără veste cu oaste asupra mînăstirii ce se numea Pelichit, în sfînta
şi marea joi a mîntuitoarelor Patimi, cînd se săvîrşea dumnezeiasca Liturghie.
Şi, intrînd în biserică şi în Altar cu îndrăzneală, a poruncit să tacă cîntarea
şi a răsturnat la pămînt Sfintele şi dătătoarele de viaţă Taine ale lui Hristos.
După aceea, prinzînd pe cei mai aleşi monahi, patruzeci şi doi la număr, i-a
ferecat cu legături de fier, iar celorlalţi, cu bătăi cumplite chinuindu-i,
le-a rupt trupurile; pe alţii, bărbile şi feţele lor cu smoală ungîndu-le, i-a
aprins şi altora nasurile le-a tăiat. După aceea a aprins mînăstirea şi biserica,
iar pe cei ferecaţi, patruzeci şi doi de părinţi, i-a surghiunit în ţara de
la marginea Efesului şi acolo, într-o baie veche încuindu-i, i-a chinuit cu
silă de moarte. Deci, în acea vreme, şi Cuviosul Ilarion, ca un mai mare între
părinţii aceia, avînd rînduiala egumeniei, se ştie că a pătimit mult şi şi-a
dat sufletul în mîinile lui Dumnezeu pentru sfintele icoane.Pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Ilarion,
noul mărturisitor, egumenul mînăstirii Pelichit
(28 martie)
Categoria: Vieţile Sfinţilor pe luna martie
Cuvinte cheie: Cuviosul Ilarion
Cautare:
Pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Ilarion, noul marturisitor, egumenul minastirii Pelichit
Vizualizari: 567
Id: 1534
Imagine:


Ne pot contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).