Pomenirea Cuviosului Petru, care a fost patriciu

Pomenirea Cuviosului Petru, care a fost patriciu
(1 iulie)

Cuviosul Petru s-a născut din părinţi slăviţi şi bogaţi şi a crescut în Constantinopol. Tatăl său, cu numele Constantin, a fost patriciu şi povăţuitor de oşti. Acest Petru, silindu-se din tinereţe la învăţătura cărţii, s-a deprins foarte bine la filosofie şi a străbătut toată înţelepciunea cea din afară. Ajungînd la vîrsta cea desăvîrşită, s-a însoţit cu femeie, iar după sfîrşitul tatălui său, i-a luat cinstita lui dregătorie, făcîndu-se patriciu în zilele dreptcredincioasei împărătese Irina şi a fiului ei, Constantin.

După ce a luat împărăţia Nichifor, avînd bulgarii război cu grecii, Petru a fost făcut voievod de către împărat şi pus mai mare peste cete. El s-a dus cu împăratul împotriva bulgarilor şi, făcîndu-se mare război, grecii au biruit întîi pe bulgari. Apoi, cu dumnezeiasca voie, bulgarii, întărindu-se, au lovit pe greci cumplit şi au ucis pe împăratul lor. Atunci şi fericitul Petru, cu cincizeci de boieri greci, a fost prins de bulgari şi a fost ţinut în legături spre muncire şi spre moarte. Rugîndu-se lui Dumnezeu, pentru a sa izbăvire, noaptea i s-a arătat Sfîntul Ioan Evanghelistul, cel care s-a rezemat pe pieptul lui Hristos, şi l-a izbăvit din legături, ducîndu-l pînă la Roma. Dintr-acea vreme Petru s-a dat cu totul în slujba lui Dumnezeu şi, pe toate socotindu-le ca nişte gunoaie, s-a dus la muntele Olimpului, unde, luînd viaţa îngerească, se nevoia împreună cu marele Ioanichie şi s-a deprins la toată bunătatea.

Petrecînd acolo treizeci şi patru de ani, a mers la Constantinopol, după ce murise soţia şi fiul lui, şi a petrecut mai întîi cîtăva vreme lîngă biserica zidită de dînsul, care se numea Evandria. Apoi, ducîndu-se la un loc osebit de liniştit, şi-a zidit o chilie mică. El a petrecut într-însa opt ani, purtînd pe trup o haină aspră de păr, iar picioarele le-a avut neîncălţate în toată vremea vieţii sale pustniceşti. Obosindu-se foarte mult cu postul, cu privegherea şi cu celelalte nevoitoare osteneli, a petrecut cu bine şi cu iubire de Dumnezeu. Apoi s-a odihnit în Domnul şi s-a numărat în ceata drepţilor, care slăvesc pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfîntul Duh, în veci. Amin.

Categoria: Vieţile Sfinţilor pe luna iulie

Cautare: