Viaţa şi pătimirea Sfîntului Apostol
Iacob, fratele Domnului după trup
(23 octombrie)
Sfîntul Iacov a fost fiul Sfîntului Iosif, logodnicul Preacuratei
Fecioare. Din tinereţele sale, iubind viaţa aspră, niciodată n-a mîncat bucate
sau untdelemn, ci numai pîine. De asemenea, nici vin sau vreo altă băutură
alcoolică n-a gustat, decît numai apă. În baie n-a intrat şi toată odihna
trupească a lepădat-o, apoi pe trup avea întotdeauna o haină aspră de păr
şi toate nopţile le petrecea în rugăciuni, dormind foarte puţin iar din pricina
deselor plecări de genunchi se asprise pielea ca a cămilelor. Apoi a păzit
curăţia fecioriei sale fără de prihană, pînă la sfîrşit. Pentru că el se numea
fratele Domnului, iată ce se scrie: "Că Iosif, logodnicul fecioarei Maria,
Născătoarea de Dumnezeu, avea patru feciori cu femeia lui cea dintîi pe care
o chema Salomeea, fiica lui Agheu, fratele lui Zaharia preotul, tatăl lui
Ioan Botezătorul. Aceşti feciori erau: Iacov, Simion, Iuda şi Iosi. Mai avea
şi trei fiice: Estir, Maria şi Solomeea, care era femeia lui Zevedeu şi mama
apostolului Ioan Cuvîntătorul de Dumnezeu. Murind Salomeea, femeia lui cea
dintîi, Iosif trăia cu multă înţelepciune, crescîndu-şi copiii săi în frica
Domnului şi întru învăţătura poruncilor Legii. Şi lui Iosif, ca unui bătrîn
înţelept, preoţii i-au logodit pe Fecioara Maria, din care S-a născut Fiul
şi Cuvîntul lui Dumnezeu-Tatăl, mai presus de fire. Iosif ţinea loc de tată
Domnului nostru Iisus Hristos, cum era numit de mulţi care nu ştiau taina
întrupării Fiului lui Dumnezeu şi care era socotit ca bărbat al pururea Fecioarei
Maria, Născătoarea de Dumnezeu. Pentru aceasta iudeii, mirîndu-se, ziceau:
"Nu este Acesta feciorul lui Iosif, teslarul? Oare nu se numeşte mama Lui
Maria şi fraţii Lui Iacob, Simon, Iuda şi Iosi? Şi surorile lui nu sînt toate
trei la noi?". Deci, Mîntuitorul nostru este socotit ca unchi al apostolului
Ioan, Cuvîntătorul de Dumnezeu, care era fiu al Salomeei, fiica lui Iosif,
logodnicul. De aceea se numea Domnul fiul lui Iosif şi frate după trup al
fiilor acestuia, pentru că împreună cu ei a vieţuit. Pentru aceea şi Iacov
s-a numit fratele Domnului după trup. Iar cînd s-a întrupat Hristos Domnul
şi Preacurata Fecioară, Născătoarea de Dumnezeu, a fugit cu dînsul în Egipt,
atunci şi Iacob a fugit cu dînşii, călătorind împreună cu Maica Domnului şi
cu Sfîntul Iosif, tatăl lui.
Ajungînd dumnezeiescul prunc Iisus Hristos la vîrsta desăvîrşită
şi învăţînd pe popoare Împărăţia lui Dumnezeu, dovedind că El este adevăratul
Mesia, Sfîntul Iacov a crezut în El şi, ascultînd dumnezeieştile Lui cuvinte,
mai mult s-a aprins cu inima spre dragostea lui Dumnezeu, începînd a duce
o viaţă mai aspră. Acum avea şi dînsul de la Domnul său împrumutul dragostei,
care a fost dovedită prin faptul că după patima cea de bunăvoie şi învierea
Domnului, S-a arătat întîi lui Iacov, iubitul Său frate, apoi celorlalţi Apostoli.
De acest lucru pomeneşte Pavel, zicînd: "Iar după aceea s-a arătat lui Iacob,
apoi tuturor apostolilor". De toţi a fost numit Sfîntul Iacov drept, căci
toţi vedeau viaţa lui cea bună şi plăcută lui Dumnezeu, fiind numărat în ceata
celor şaptezeci de apostoli. Apoi însuşi Domnul nostru Iisus Hristos, aşezîndu-l
episcop, l-a învăţat sfinţita lucrare. Acestui întîi arhiereu şi păstor i
s-a încredinţat biserica Ierusalimului cea din nou luminată. Acesta a alcătuit
mai întîi şi a scris Liturghia, fiind povăţuit de Sfîntul Duh, Liturghie pe
care, mai tîrziu Sfîntul Vasile cel Mare, apoi Sfîntul Ioan Gură de Aur, pentru
neputinţa omenească au scurtat-o.
Sfîntul Iacob, păscînd turma lui Hristos în Ierusalim, pe
mulţi evrei şi elini i-a întors la Domnul prin învăţătura sa şi i-a povăţuit
la calea cea dreaptă. Apoi a scris soborniceasca epistolă către cele douăsprezece
seminţii ale lui Israel, pline de învăţătură insuflată de Dumnezeu şi foarte
folositoare, cu care se laudă toată Biserica lui Hristos, îndemnîndu-se la
credinţă şi la fapte. Iar pentru viaţa sa cea îmbunătăţită, Sfîntul Iacob
avea mare cinste de la toţi, nu numai de la credincioşi, ci şi de la necredincioşi,
pentru că arhiereii evrei, cei ce intrau în Sfînta Sfintelor numai o dată
într-un an cînd săvîrşeau slujbe, pe Sfîntul Iacov adeseori nu-l opreau să
intre acolo şi să se roage. Pentru că vedeau viaţa lui cea curată şi neprihănită,
de aceea i-au mai dat un nume nou Obli sau Ofli, adică îngrădire sau, întărire
oamenilor, sau decît toţi mai drept îl numeau pe el.
Drept aceea, sfîntul intra în Sfînta Sfintelor nu numai ziua,
ci şi noaptea şi, căzînd cu faţa la pămînt, aducea rugăciuni cu plîngere lui
Dumnezeu, pentru toată lumea. El era iubit de tot poporul pentru sfinţenia
sa, încît mulţi iudei dintre cei mai bătrîni au crezut învăţătura lui şi toţi
cu plăcere îl ascultau şi se adunau la dînsul, unii ca să asculte cuvintele
lui, iar alţii dorind să se atingă de marginea hainelor lui. În acea vreme
era arhiereu Anan. Văzînd fariseii şi cărturarii că tot poporul ascultă învăţătura
lui Iacov şi că mulţi se întorc la Hristos, au început din invidie a se înfuria
împotriva sfîntului şi gîndeau rău despre dînsul, vrînd ca să-l ucidă. Deci,
s-au sfătuit să-l roage ca să întoarcă poporul de la Hristos şi dacă n-ar
vrea să facă aceasta, atunci să-l ucidă.
Sosind praznicul Paştelui, cînd poporul din toate cetăţile
şi laturile s-au adunat în Ierusalim - iar Fest, care a izbăvit pe Pavel din
mîinile iudeilor şi l-a trimis la Roma, murise şi încă nu venise de la Roma
alt stăpînitor în locul lui - atunci cărturarii şi fariseii au înconjurat
pe Sfîntul Iacov în biserică, zicîndu-i: "Rugămu-ne ţie, dreptule, ca în ziua
aceasta de praznic, în care s-a adunat de pretutindeni mulţime de popor, să
faci o învăţătură către toţi, întorcîndu-i pe ei de la credinţa în Iisus,
prin care s-au înşelat mulţi, numindu-L pe Dînsul Fiul lui Dumnezeu şi să-i
înveţi pe ei să nu se rătăcească, căci noi toţi te cinstim pe tine şi cu tot
poporul te ascultăm şi mărturisim pentru tine cum că tu iubeşti adevărul şi
nu cauţi în faţă; deci, să sfătuieşti pe popor, ca să nu se înşele cu Iisus
Cel răstignit. Rugămu-ne ţie, ridică-te pe aripa cea înaltă a bisericii, ca
toţi să te poată vedea şi auzi, căci precum vezi este multă lume, adunată
din toate părţile".
Acestea zicîndu-le, au suit pe Iacob pe aripa bisericii,
iar ei au strigat către dînsul cu mare glas: "Prea dreptule bărbat, noi toţi
sîntem datori a te asculta, spune-ne nouă adevărul, cum înţelegi tu învăţătura
lui Iisus Cel răstignit, căci popoarele noastre rătăcesc în urma Lui". Iar
sfîntul cu glas mare a zis: "Ce mă întrebaţi pentru Fiul Omului, Care de voie
a pătimit, S-a răstignit, S-a îngropat şi a treia zi S-a sculat din mormînt?
Iată, El acum şade în ceruri, de-a dreapta Puterii celei preaînalte şi iarăşi
va veni pe norii cerului, ca să judece viii şi morţii". Aceste cuvinte auzindu-le
popoarele, s-au bucurat foarte mult de mărturia lui Iacov, care a spus-o pentru
Iisus Hristos şi au strigat într-un glas: "Mărire lui Dumnezeu! Osana Fiului
lui David!". Iar fariseii şi cărturarii au zis: "Rău am făcut dîndu-i voie
lui Iacov să grăiască pentru Iisus, căci iată, popoarele mai mult s-au tulburat".
Evreii, umplîndu-se de răutate, l-au aruncat de pe aripa bisericii, pentru
înfricoşarea poporului, ca să se teamă şi să nu creadă cuvintele lui Iacob.
Apoi au răcnit foarte tare, zicînd: "Oh! Oh! dreptul s-a înşelat!"
Sfîntul Iacob, căzînd de la înălţime, s-a rănit greu, dar
încă era viu, şi, ridicîndu-se în genunchi, şi-a înălţat mîinile sale şi se
ruga, zicînd: "Doamne, iartă-le lor păcatul acesta, că nu ştiu ce fac". Iar
ei au aruncat cu pietre asupra lui şi îl răniră şi mai mult. Apoi un preot
din fiii lui Rahav a strigat: "Încetaţi, ticăloşilor, ce faceţi? Dreptul se
roagă pentru voi, iar voi îl ucideţi pe el?" Atunci îndată un om, alergînd
cu un lemn, s-a repezit la sfînt şi, lovindu-l cu toată puterea în cap, l-a
zdrobit, încît i-au ieşit creierii. Şi întru această mucenicească pătimire
şi-a dat duhul. Iar sfîntul său trup a fost îngropat acolo, aproape de biserică.
Credincioşii l-au plîns mult pe dînsul, căci a fost episcop în Ierusalim treizeci
de ani, iar la şaizeci şi şase de ani ai vieţii sale a pătimit pentru Hristos
Domnul, Căruia, împreună cu Tatăl şi cu Sfîntul Duh, se cuvine cinste şi slavă,
în vecii vecilor. Amin.
Categoria: Vieţile Sfinţilor pe luna octombrie
Cuvinte cheie: Sfantul Apostol Iacob
Cautare:
Vizualizari: 1311
Id: 1902
Imagine:
Share:
