Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul nostru

- Părinte, cum poate simţi cineva ceea ce spune Sfânta Scriptură: împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru?

- Suflet binecuvântat, când în inima noastră se află o parte din bucuria Raiului, atunci „împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul nostru”. Şi dimpotrivă, când avem în noi nelinişte şi mustrări de conştiinţă, atunci înlăuntrul nostru există o parte din iad. Este un lucru mare ca omul, încă din această viaţă să simtă înlăuntrul său o parte din bucuria Raiului. Nu este greu să reuşim aceasta, dar, din păcate, egoismul nostru ne împiedică să dobândim această măreţie duhovnicească.

Omul îşi poate face singur viața sa un Rai dacă primeşte să-l chivernisească Dumnezeu ca un Părinte bun. Trebuie însă să aibă încredere în El, să nădăjduiască în El pentru tot ceea ce întreprinde să facă şi să-L slăvească pentru toate. Şi să nu fie cuprins de stres, căci acesta pricinuieşte o ruptură în suflet, îl paralizează.

Atunci când omul caută împărăţia cerurilor, toate celelalte vin de la sine. Evanghelia spune: Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu, dar împărăţia lui Dumnezeu se ia prin stăruinţă şi cei ce se silesc o răpesc.

Oamenii de astăzi şi-au îngreuiat propria lor viață, deoarece nu se limitează la puţine, ci aleargă mereu după bunuri materiale. Însă cei care voiesc să trăiască o viață duhovnicească curată, mai întâi de toate trebuie să se mulţumească cu puţine. Atunci când viața lor este simplificată şi fără multe griji, se vor elibera şi de duhul lumesc şi le va prisosi timp şi pentru cele duhovniceşti. Altfel, se vor obosi încercând să meargă după cum este moda, îşi vor pierde pacea şi vor câştiga o mare nelinişte.

Şi văd uneori că unii oameni îşi fac propria lor viață o mucenicie. Astăzi am venit de la Uranopolis cu o persoană care m-a rugat să trec pe la casa lui. Şi fiindcă stăruia, nu am vrut să-i stric hatârul. De îndată ce am ajuns la uşa de la intrare a casei, îl văd că îşi scoate încălţămintea şi intră înăuntru mergând în vârful picioarelor. „Ce ai păţit de mergi aşa?”, îl întreb, „nimic, Părinte, păşesc cu atenţie, ca să nu stric parchetul”. Ce să mai spui? Se chinuiesc fără motiv.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. IV-Viața de familie, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 159-161)

Categoria: Articole

Cautare: