Pronia divina

Nu vom căuta ceva mai bun decât încredinţările spuse căci nu există nimeni mai înţelept decât Dumnezeu. Dacă Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său şi după asemănare, adică liber şi propriul său stăpân, ca să năzuiască după voia proprie să se înalţe către locaşul dumnezeiesc, apoi, ca şi cum s-ar fi căit, l-a supus influenţei puternice a cursului stelelor şi astfel, ca pe un rob netrebnic îl trimite spre patimile neruşinate şi pentru aceasta iarăşi se mânie puternic pe noi, deoarece le împlinim, atunci se pare că El nu e de acord cu Sine Însuşi deoarece El este izvorul oricărei înţelepciuni. Aşadar, nici cercul norocului orb şi nici stelele ci însuşi preabunul şi Singurul drept, care împărăţeşte peste toţi prin străvederea dumnezeiască a Lui şi Care vede tot ce ne interesează pe noi cu înţelepciune şi cu dreptate, rânduieşte şi conduce aşa cum este mai folositor pentru noi: „Eu voi ucide şi voi face viu.” (Deut. 32, 39) spune Împăratul tuturor. „Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor” (Iac. 1, 17) şi de la Fiul Său cel fără de început şi de la Sfântul Duh, prin care totul este condus în chip minunat.

(Sfântul Maxim Grecul, Viața și cuvinte de folos, Editura Bunavestire, Galați, 2002, p. 107)

Categoria: Articole

Cautare:

Pronia divina

Vizualizari: 2

Id: 20331

Share: