Frica de moarte

Tot omul care petrece în stricăciune, şi cel lipsit de cunoştinţe, consideră viaţa aceasta vremelnică drept un lucru de preţ. Bine a zis oarecine, că frica de moarte mâhnire aduce omului, pe care-l mustră conştiinţa, cine are însă bună mărturie înlăuntrul său doreşte moartea ca pe o viaţă. Să nu socoteşti adevărat înţelept pe acela, care mintea şi-o robeşte fricii şi groazei, pentru viaţa aceasta. Socoteşte că visuri sunt toate câte se întâmplă trupului, bune sau rele. Că de toate acestea te vei dezlega, nu numai la moarte, ci de multe ori, înainte de moarte ele te lasă şi se duc. Iară dacă sufletul tău se împărtăşeşte de unele din ele, crede-mă că pe acestea le vei avea avuţie în veacul acesta, şi că se duc cu tine în lumea cealaltă. Si dacă sunt bune lucrurile tale, bucură-te şi mulţumeşte lui Dumnezeu în cugetul tău. Şi dacă sunt rele, mâhnindu-te suspină şi caută să scapi de ele, până când mai eşti în trup. Să iei aminte cu de-amănuntul la orice spor, care se lucrează în tine, fie la arătare, fie în ascuns. Că ai de mijlocitori botezul şi credinţa, întru care ai fost chemat de Domnul nostru Iisus Hristos spre lucrurile sale cele bune, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. Căruia I se cuvine cinstea, mărirea şi închinăciunea în vecii vecilor. AMIN.

(Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 32)

Categoria: Articole

Cautare:

Frica de moarte

Vizualizari: 3

Id: 20349

Share: