Despre cunoasterea de sine

Ca să ajungă omul la această fericită virtute de a se cunoaşte cu de-amănuntul pe sine, trebuie să treacă prin multe şi felurite încercări şi ispite şi, dacă le va suferi pe toate cu multă şi îndelungă răbdare, prin aceasta va ajunge la cunoştinţa neputinţei sale şi va cunoaşte puterea şi mila lui Dumnezeu, Care l-a ajutat în toate clipele vieţii sale. Deci, ajungînd omul la cunoştinţa neştiinţei şi neputinţei proprii, începe a-şi da seama că multe lucruri pe care nu le cunoştea înainte, acum le cunoaşte şi că sunt multe altele pe care le va cunoaşte prin încercarea trăirii. Asfel, cel lucrător va ajunge să înţeleagă cele zise de Sfântul Vasile: Dacă n-a gustat cineva dintr-un lucru, nu ştie ce-i lipseşte. Iar cel ce a gustat din cunoştinţă, ştie din parte că nu cunoaşte şi aceasta i se face pricină de smerenie. Şi iarăşi: Cel ce s-a cunoscut pe sine că este făptură schimbătoare, niciodată nu se înalţă întru nimic. Fiindcă, dacă are ceva, este al Făcătorului. Nimeni nu laudă un vas că s-a făcut pe sine bun şi trebuincios, ci pe Făcătorul lui îl laudă".

(Arhimandrit Cleopa Ilie, Urscuș spre înviere, Editura Moldovei și Bucovinei, Iași,1992, pp. 51-52 )

Categoria: Articole

Cautare: