Iubirea de sine

Iubirea de sine însuşi nu este iubire, este egoism. De aceea când vorbeşte despre Alah, Mahomed nici nu pomeneşte despre iubire, ci numai despre dreptate şi despre milostivire. Iar iubirea dintre doar două persoane trece repede, se preface în durere; de aceea în Vechiul Testament sterpiciunea se socoteşte un blestem. Iar iubirea adevărată este cea între trei persoane. Aşa este pe pământ, fiindcă aşa este în ceruri. De aceea numărul trei joacă un rol de seamă în lucrările Ziditorului, cel care este Unul în Treime. Iubirea n-a odrăslit din pământ, ci este un dar din ceruri. Sfântul Casian spune: Iubirea este numai şi numai a lui Dumnezeu şi a acelora care au înnoit într-înşii zidirea după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Iubirea conştientă presupune o persoană conştientă, nu un principiu sau o idee sau un lucru impersonal. O iubire căreia nu i se poate răspunde nu poate fi iubire. Un lucru lipsit de raţiune sau o idee sau un principiu, fie dumnezeiesc sau omenesc, nu poate răspunde iubirii noastre. Nu vorbim aşadar de o astfel de dragoste, ci de dragostea între persoane, fără despărţire şi fără amestecare.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Casiana, Editura Ileana, București, 1999)

Categoria: Articole

Cautare:

Iubirea de sine

Vizualizari: 2

Id: 21271

Share: