Rugaciunea

Cei care s-au hotărât cu adevărat să-L slujească pe Domnul trebuie să se îndeletnicească cu pomenirea lui Dumnezeu şi cu invocarea neîntreruptă în minte a numelui Său: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”. În orele care urmează după masa de prânz se poate ruga aşa: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”. Poate de asemenea să o cheme îndeosebi pe Maica Domnului: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi” sau să spună cântarea îngerească: „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te...” Prin această preocupare nu numai că păstrăm conştiinţa liniştită, dar putem să ne apropiem de Dumnezeu şi să ne unim cu El. Deoarece, după Sfântul Isaac Sirul, nu ne putem apropia de Dumnezeu pe altă cale decât prin rugăciunea neîntreruptă.

Când mintea şi inima se unesc în rugăciune şi cugetele nu se risipesc, atunci harul dumnezeiesc luminează şi încălzeşte sufletul şi o bucurie şi pace tainică îl inundă pe de-a-ntregul pe omul lăuntric. Suntem datori să-I mulţumim pentru toate lui Dumnezeu şi să ne încredinţăm pe noi voinţei Lui. Suntem de asemenea datori să-I punem înainte toate cugetele, cuvintele şi faptele noastre şi să ne străduim aşa încât toate să-i slujească doar voii Lui.

(Un serafim printre oameni – Sfântul Serafim de Sarov, traducere de Cristian Spătărelu, Editura Egumenița, pp. 319-320)

Categoria: Articole

Cautare:

Rugaciunea

Vizualizari: 1

Id: 22524

Share: