Sa nu ne indreptatim patimile

- Gheronda, unii consideră că nu au condiţii pen­tru a duce o viaţă duhovnicească şi spun: „Nu ai ce lua de la cel care nu are”

- Dacă spun că sunt îngreunaţi de patimi moşte­nite şi se îndreptăţesc pe ei înşişi, aceasta este şi mai grav.

- Dar când cineva este îngreunat într-adevăr de ele?

- Ascultă, fiecare om are înclinaţii moştenite, bune sau rele. Trebuie însă să se lupte pentru a scăpa de pro­priile defecte şi a cultiva ceea ce are bun, ca să devină un chip adevărat şi plin de har al lui Dumnezeu.

Înclinaţiile rele moştenite nu sunt o piedică pentru sporirea duhovnicească. Căci atunci când cineva se nevoieşte, fie chiar şi puţin, dar cu multă stăruinţă, atunci se mişcă în planul duhovnicesc, în cel al minu­nii, în care toate înclinaţiile rele moştenite sunt dizol­vate de Harul lui Dumnezeu.

Dumnezeu se înduioşează şi ajută mult un suflet care are înclinaţii rele moştenite dar care se luptă cu râvnă să zboare spre cer cu aripa lui atrofiată, care este moştenirea cea rea. Cunosc mulţi care s-au slobo­zit de acestea cu puţină osteneală din partea lor şi cu mult ajutor de la Dumnezeu. Aceşti oameni sunt mari eroi în faţa lui Dumnezeu. Căci ceea ce îl înduioşează pe Dumnezeu este lucrarea pe care o săvârşim asupra omului nostru cel vechi.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Patimi și virtuți, Ed. Evanghelismos, București, 2007, p. 18)

Categoria: Articole

Cautare:

Sa nu ne indreptatim patimile

Vizualizari: 2

Id: 24214

Share: