452. Vechea roata de moara

Într-un sat extins, ce se situa lângă un râu, exista o moară veche. De ani de zile roata era pusă în mişcare de acţiunea apei. Acum însă ţăranii nu-şi mai prelucrau terenurile, fiindcă nu se mai merita. Făina cumpărată era mai ieftină decât cea produsă la această moară. Astfel moara primi o nouă funcţiune: a fost transformată într-un uriaş generator de curent electric. Acesta asigura curentul electric pentru cei 200 de locuitori din sat. Când seara soarele apunea şi luminile erau aprinse, electricitatea venea de la râu. Într-o noapte se întâmplă ceva ciudat. Fiecare element al roţii prinse viaţă – şi începură să vorbească: spiţele, butucul, lopeţile, cercul de scândurele. Nu era o conversaţie plăcută: se jigneau între ele. O spiţă strigă nervoasă: „Vrem să ne rotim invers. De mâine mă voi mişca în sens opus”. Iar alta spunea: „Nu, e greşit. Trebuie să ne învârtim pe lateral”. Atunci începură şi lopeţile să se plângă: una voia la stânga, alta la dreapta. Unele lemne, care formau cadrul cercului, spuneau: „Nu mai vreau să fiu roată”. Iar altele: „Aş vrea să fiu o roată de vânt”. Se auzeau de asemenea câteva voci care atenţionau: „Fiţi mulţumite şi rămâneţi la locurile voastre!”. Dar cearta se încinse din ce în ce mai mult. Şi, în cele din urmă, roata se dezmembră. Fiecare element merse pe drumul său. Atunci generatorul se opri, curentul se întrerupse şi în case şi pe stradă se întunecă.

___
Când nu există înțelegere și armonie nu există comuniune, iar când nu există comuniune nu există nici comunitate.

Descarcare: Apasati pentru descarcarea fisierului audio: 452. Vechea roata de moara

Categoria: Pilde crestine

Cautare: