Aş vrea să intru-n mănăstire

Aş vrea să intru-n mânăstire
Aş vrea să mă călugăresc
Apune-mi măicuţa mea cea bună
Spune-mi de vrei să mă primeşti.

La mânăstire-s sarcini grele
Tu nu le poţi îndeplini,
Tu care-ai fost iubită odată
Nu te mai poţi călugări.

Decât într-o rochiţă albă
Şi scurtă până la genunchi
Mai bine-ntr-o haină neagră
Şi lungă până la pământ.

Mărire ţie mânăstire
Pridvor ceresc în prag de munţi
Ce vitejia vieţii mele
Biruitoare o înfrunţi.

Tu eşti Altar de întărire
Credinţei noastre-n Dumnezeu
Tu ești cetatea de scăpare
Şi reazem sufletului meu.

Izvor adânc de mângâiere
Năpăstuiţilor liman
Înviforaţilor pe marea
Ispitelor, din an în an.

Veniţi creştini la mânăstire
Veniţi la rugăciune sus
La Mânăstire pacea lumii
E slava Domnului Iisus.

Şi-ngenunchiaţi la rugăciune
Să zicem toţi şi toate-n cor
Greşit-am Doamne, iartă Doamne
Păcatul meu şi-al tuturor.

Învredniceşte-ne Stăpâne
Ca una-n dragoste să fim
Părtaşi Împărăţiei Tale
Cu toţi acei ce o dorim.

Şi-acolo-n cer cu Osanale
Slujindu-te cu drag mereu
Să fim cu toţi o Mânăstire
Frumoasă lângă tronul Tău.