Păstorul cel bun

A venit de mult de sus
Păstorul cel Bun Iisus,
Şi prin lume a umblat
Oi pierdute-a căutat.

Să le ducă la izvoară,
Ca de sete să nu moară,
Uşa le-a deschis să iasă
La păşunea cea aleasă.

Dar oile n-ascultau
Cu capul se repezeau
Cu coarnele l-au împuns
Şi în coastă l-au străpuns.

De-a curs apă şi mult sânge
Cerul a-nceput a plânge
Soarele s-antunecat
Luna-n sânge s-a schimbat.

Acum El e dus din lume
Să caute la oi păşune
Şi poruncă a lăsat
Oilor ce-a păşunat.

Ca oile cele bune
Laolaltă să se-adune
Lupii să nu le mănânce
Tâlharii să nu le strice.

Păstorul cel blând şi bun
În ceruri e dus acum
Dar peste puţină vreme
Vine iară să le cheme.

Să le ducă-ntr-o grădină
Unde-i apă şi lumină
Acolo-n pace vor fi
Mai mult nu vor flămânzi.

Nici nu vor însetoşa
Laolaltă vor umbla
Doar o turmă şi-un păstor
Şi va fi în viitor.