Pe cînd urîtorul de Dumnezeu, împăratul Iulian Paravatul, avea
război cu un popor ce se numea Franci, a trimis împotriva lor pe voievodul Vach,
în a cărui armată era un ostaş viteaz cu numele Varvar, cu credinţa creştin,
însă în ascuns. Gătindu-se armatele din amîndouă părţile la război, francii
aveau un luptător tare, asemenea cu Goliat, care, ieşind înaintea armatei grecilor,
chema la luptă deosebită pe cineva să se lupte cu dînsul şi ocăra pe greci,
deoarece nimeni din ostaşii lor nu îndrăznea să iasă împotriva lui. Acel viteaz
era înfricoşat la vedere, mare şi puternic la trup. Vach voievodul, ştiind vitejia fericitului Varvar, l-a chemat
la sine şi l-a întrebat: "Oare vei putea să ieşi la luptă împotriva acelui mîndru
luptător, care se laudă în puterea sa?" Varvar, nădăjduind spre ajutorul Domnului
său Iisus Hristos, în care credea, nu s-a lepădat, ci a ieşit întru întîmpinarea
lui şi, întrarmîndu-se cu semnul Sfintei Cruci, s-a dus. Îmbrăţişîndu-se cu
vrăjmaşul, l-a biruit şi l-a ucis cu ajutorul lui Dumnezeu, pentru că i-a ajutat
un înger al Domnului, care era pus lîngă fericitul Varvar. Deci, s-au ruşinat
francii şi s-au temut; iar grecii, căpătînd îndrăzneală, au pornit asupra lor
şi i-au biruit pînă în sfîrşit. Deci, pentru o vitejie ca aceea, fericitul Varvar avea mare
cinste între ostaşii greci, fiind lăudat de împărat, care l-a şi cinstit cu
dregătoria de comit. După acea slăvită biruinţă asupra vrăjmaşilor, voievodul
Vach, aflîndu-se cu oastea sa în Tracia, a voit să aducă jertfă idolilor, dîndu-le
mulţumire pentru acea biruinţă, pe care o socotea că i s-a dăruit, nu de la
Hristos Dumnezeu, ci de la zeii săi cei deşerţi, chemînd şi pe comitul Varvar
la acele spurcate jertfe ca pe cel dintîi biruitor. Sfîntul Varvar s-a mărturisit că este creştin şi s-a lepădat
de idoli. Deci, voievodul a înştiinţat de acestea pe împărat, care, aducînd
la sine pe ostaşul lui Hristos, îl silea ca să jerfească idolilor. Iar el, nesupunîndu-se,
a poruncit ca să-l pună la munci şi să-i taie pîntecele cu sabia, pînă ce i
se vor vărsa măruntaiele pe pămînt. Rugîndu-se sfîntul, i s-a arătat îngerul,
care, adunîndu-i cele dinlăuntru, le-a băgat iarăşi la locul lor în pîntece,
şi astfel a tămăduit pe mucenic, încît nu era nici o urmă de rană pe trup, izbăvindu-l
de munci. Văzînd voievodul Vach o minune ca aceea, a crezut în Hristos
împreună cu doi ostaşi, Calimah şi Dionisie, şi L-au mărturisit; iar pe spurcaţii
zei i-au ocărît. Pentru aceea, cu porunca împăratului Iulian le-a tăiat capetele
noilor mărturisitori ai numelui lui Hristos, Vach, Calimah şi Dionisie, şi s-au
numărat cu ceata sfinţilor mucenici la cer. Iar pe Sfîntul Mucenic Varvar a
poruncit păgînul împărat să-l lege de o roată de fier şi sub roată să aprindă
un foc mare şi să întoarcă acea roată cu mucenicul deasupra focului, turnînd
untdelemn fierbinte pe trupul cel pătimitor. Mucenicul, rugîndu-se la Dumnezeu,
petrecea nears şi focul acela se pornea asupra ostaşilor care îl munceau, arzînd
pe doi dintre dînşii pînă i-a făcut cenuşă. Deci, a aruncat pe pătimitor în
temniţă, unde i s-a arătat Dumnezeu şi l-a întărit. A doua zi, scoţîndu-l, l-au întins gol în patru părţi şi l-au
bătut fără de milă cu vine de bou pe spate şi pe pîntece. Apoi, arzînd un cuptor
trei zile, au aruncat acolo pe mucenic, în care cuptor a petrecut şapte zile.
În urmă s-a aflat viu şi sănătos, nevătămat cît de puţin de foc şi a ieşit din
cuptor ca dintr-o baie, slăvind şi mulţumind lui Dumnezeu. După aceea, iarăşi
l-au aruncat în temniţă, în care puseseră o mulţime de scorpioni, şerpi şi tot
felul de tîrîtoare, ca să-l omoare. Însă Sfîntul Varvar, izgonind de la sine
cu semnul Sfintei Cruci acele tîrîtoare, a rămas nevătămat. După aceea muncitorul cel împietrit, nevrînd să cunoască puterea
lui Hristos, a poruncit ca să înroşească un bou de aramă şi să arunce într-însul
pe mucenic. Dar şi din acela sfîntul a ieşit nevătămat, pentru că nu simţea
cîtuşi de puţin focul. Iar boul de aramă ca şi cum ar fi fost viu, a simţit
arderea focului, încît a început a mugi şi a umbla. Mulţi văzînd acea minune,
au crezut în Hristos. În sfîrşit, muncitorul a poruncit să taie capul mucenicului,
şi aşa Sfîntul Mucenic Varvar şi-a sfîrşit nevoinţa sa cea pătimătoare pentru
Hristos, iar trupul lui cel cinstit, luîndu-l episcopul Filichie, l-a pus în
cetatea Mutonia din Pelopones, slăvind pe Dumnezeu Cel lăudat, împreună cu Tatăl
şi cu Sfîntul Duh, în veci. Amin.Pătimirea Sfîntului Mucenic Varvar ostaşul
şi a celor împreună cu el
(6 mai)
Categoria: Vieţile Sfinţilor pe luna mai
Cautare:
Patimirea Sfantului Mucenic Varvar ostasul si a celor impreuna cu el
Vizualizari: 1325
Id: 1635
Imagine:
Share:
Patimirea Sfantului Mucenic Alexandru Romanul
Sfantul Mucenic Mihail Monahul
Viata Cuvioasei Eufrosina fecioara, egumena Manastirii Polotca
Cuviosul Mihail Marturisitorul, Episcopul Sinadiei
Aratarea Semnului Sfintei Cruci la Ierusalim
Minunile Sfantului Mucenic Terapont, Episcopul Ciprului
Sfantul Isidor cel nebun pentru Hristos
Sfinta Mucenita Teodosia din Tir
Patimirea Cuviosului Nichita Marturisitorul, Episcopul Calcedonului
Text
-
Calendar ortodox
Cântări și pricesne
Cărți epub
Cărți epub rusă
Cărți online
Cărți pdf
Evanghelii duminicale
Articole
Rugăciuni
Slujbe și rânduieli
Versuri colinde
Viețile Sfinților
-
Predici
Părinți duhovnicești
Rugăciuni
Cântări bisericești
Slujbe
Cărți
Colinde
Arhivă emisiuni radio
Video Software
Căutare avansată
webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @)
Facebook:
facebook.com/
resurseortodoxero
Youtube: youtube.com/@resurse-ortodoxe
noutati-ortodoxe.ro - Știri și informații din viața bisericii ortodoxe, evenimente religioase, conferințe, apariții editoriale.
maicadomnului.ro - Preacinstire pentru Maica Domnului - Prea Curata Fecioara Maria.