Samarineanca

Când Iisus de prin Iudeea
S-a întors în Galileea
Domnul înspre ţara sa
Prin Samaria trecea.

În Samaria a sosit
În Sihar El s-a oprit
Lângă drum la o fântână
Pentru un ceas de hodină.

Atunci a venit să-şi ieie
Apă în vas o femeie
Vasul plin când şi l-a scos
Dă-mi să beau, a zis Hristos.

Ea-l priveşte cu mirare
Cum de-mi cere apă oare
Tu fiind de neam Iudeu
Iar samarineană-s eu.

Femeie de-ai fi ştiut
De băut când ţi-a cerut
Tu cereai, iar El ţie
Dată ţi-ar fi apă vie.

Fântâna-i adâncă tare
Nu ştiu cum ai fi în stare
Apă vie să îmi dai
Ori mai mari puteri tu ai.

Decât Iacob cel bogat?
Ce fântâna ne-a lăsat
Dintru care apă beau
Şi-ai lui fii pe când trăiau.

Cine-o bea din apa mea
Niciodată n-o-nseta
Ea se face-un lin izvor
De viaţă curgător.

Doamne, a zis atunci femeia
Dă-mi şi mie apa aceea
Ca să nu alerg mereu
Şi să scot de-aici cu greu.

Iar Domnul i-a cuviinţat
Vino cu al tău bărbat
N-am bărbat, dânsa i-a spus
Ştiu, a zis blândul Iisus.

Cinci avuşi, pe care-l ai
Nu-i bărbatul tău, aşa-i?
Doamne, cum le nimereşti
Ori pe semne prooroceşti.

Ştiu că va veni în lume
Mesia, Iisus anume
Şi de multe ne-onvăţa
Nu eşti tu Iisus cumva.

Iisus blând la ea priveşte,
Eu sunt cela ce-ţi vorbeşte
Atunci vasul şi-a luat
Şi-n cetate-a-alergat.

La toţi pe câţi i-a-ntâlnit
Despre Iisus le-a vorbit,
Doamne, dă-ne apa Ta
Dă-ne-mpărăţia Ta.