210. Cel mai de pret bun

Odată, au venit niște filosofi la Sfântul Macarie, în pustie, să vadă de ce aleargă atât de mulți oameni să-i asculte cuvântul înțelept. Pasă-mi-te, erau oarecum invidioși, că după ei nu se prea înghesuia lumea. Când au sosit în pustie, au găsit un bătrân sărăcăcios îmbrăcat, cu vorbă curată, dar meșteșugită. Nu prea le-a venit bine filosofilor. Și au început să-l întrebe:
– Macarie – ai citit cutare carte? N-am cetit-o, răspundea Macarie.
– Dar cutare învățat, știi ce a zis despre lume și despre altele?
– Și la acestea, Macarie, răspundea că nu știe.
– Ei însă îl tot întrebau, cu gândul de a-l rușina.
– Atunci Macarie, ghicindu-le gândurile, le-a zis:
– Rogu-vă, îngăduiți-mi să vă întreb și eu ceva.
– Întreabă, părinte, răspunseră ei veseli.
– Fiți buni și spuneți-mi, ce-a fost mai întâi: mintea sau cartea? După oarecare răgaz, răspunseră, oarecum nedumeriți de rostul întrebării: Vezi bine că a fost mintea!
– Nu vă supărați, răspunse Macarie, că eu am ceea ce a fost mai întâi: mintea.

Atunci au priceput filosofii că orice om, dacă-și folosește darul minții dat de Dumnezeu, poate să fie înțelept, cu sau fără prea multă carte.

Download: Click for download attached file: 210. Cel mai de pret bun

Categoria: Pilde crestine

Cautare: