Pomenirea Cuviosului Memnon, făcătorul de minuni
(29 aprilie)
Cuviosul Părintele nostru Memnon s-a dat din tinereţe lui Dumnezeu
şi s-a făcut locaş curat al Sfîntului Duh; pentru că a supus pe trup duhului,
omorîndu-şi patimile cu petrecerea cea aspră în multe osteneli şi a fost mai
mare al călugărilor. Iar pentru viaţa sa asemenea cu îngerii, a luat de la
Dumnezeu dar îndestulat de faceri de minuni; căci tămăduia boli netămăduite
şi făcea multe minuni. Pentru că în loc uscat a scos izvor de apă cu rugăciunea
sa; o corabie, înviforîndu-se şi afundîndu-se în învăluirile mării, prin arătarea
sa, a izbăvit-o de la înnecare de multe ori; lăcustele ce năvăliseră şi prăpădeau
tot felul de roduri şi iarbă, le-a izgonit, şi altele preaslăvite minuni făcea.
De aceea s-a numit făcător de minuni şi, nevoindu-se în pustnicie
mulţi ani şi plăcînd lui Dumnezeu prin viaţa lui cea îmbunătăţită, s-a dus
bucurîndu-se la Domnul, pe Care L-a iubit. Dar nu numai în viaţa sa, ci şi
după mutare făcea minuni. Pentru că de la mormîntul lui se dădeau tămăduiri
de toate bolile şi prin chemarea numelui cuviosului se goneau lăcustele şi
toată vătămarea diavolească, preamărind pe alesul Său, Dumnezeu Cel slăvit
între sfinţii Săi. Amin.
Categoria: Vieţile Sfinţilor pe luna aprilie
Cuvinte cheie: Cuviosul Memnon
Cautare:
Vizualizari: 607
Id: 1622
Imagine:
