www.resurse-ortodoxe.ro - Predici, rugăciuni, filme, cărți, conferințe ortodoxe

Predica la Sfantul Mucenic Dasius - Parintele Sofian BOGHIU

Predica la Sfantul Mucenic Dasius - Parintele Sofian BOGHIU

 


Predica la Sfantul Mucenic Dasius


Cum spunea un ganditor indian, crestin, un tanar se plimba pe malul Gangelui si acolo a scos o piatra. Se uita la ea - piatra a fost in apa, fusese uda pe dinafara - da putin cu unghia, zgariind, stergand apa de pe ea: a ramas tot piatra; sfaramand-o, era tot uscat pana in miezul ei.


Cam asa suntem si noi crestinii, pe deasupra suntem spoiti cu crestinism, avem o pelicula, am putea spune, de invatatura care atinge mai mult urechea si mintea decat inima, iar inauntru suntem tot oameni de piatra, tot oameni nesimtitori, oameni rai care ne razbunam la cele mai mici deranjuri pe care ni le face altcineva: actionam intr-un chip, intr-un mod crud de tot.


O stiti din tramvaie si din alte mijloace foarte simple in care oamenii sar ca arsi cand li se face o mica zgarietura si nici atata macar. Asa incat suntem crestini mai mult pe dinafara decat pe dinauntru, pana la profunzimea vietii noastre.


Au fost insa si sunt si crestini foarte buni, ca Evanghelia a lucrat, Evanghelia lucreaza mai ales acolo unde e primita cu dragoste si oamenii se angajeaza in aceasta viata pe care le-o recomanda Dumnezeul intrupat.


Acum noi avem un reazem sau un punct de orientare, stim macar ce sa facem, chiar daca nu facem. Auzim de la biserici predicandu-ne, citim in Scripturile sfinte, stim drumul, insa e cam incomod. Acest drum evanghelic sau poruncile sunt cam greu de primit.


Mai comod este sa faci rau, sa te razbuni, sa traiesti, sa mananci, sa te ingrasi, sa-ti faci loc cu coatele, sa traiesti cat se poate din viata; daca se poate sa-ti fie tie bine, altuia.. il priveste, daca nu stie sa se descurce, treaba lui. Nu-l ajutam cum se cuvine chiar pe fratele nostru. Si toti spunem Tatal nostru cand ne rugam; desi toti recunoastem ca suntem o familie, toata lumea aceasta, insa ne comportam ca niste mari, cumpliti egoisti.


Deci acum noi, crestinii, avem un punct de orientare, avem un ghid, aceasta carte Sfanta care se cheama Evanghelia Mantuitorului Hristos. Stim ce trebuie sa facem, ca sa ajungem unde trebuie, in Imparatia lui Dumnezeu. Asa ne-a invatat Iisus. De aceea s-a intrupat Dumnezeu intre oameni, ca sa ne arate calea catre Dumnezeu. Pana atunci nu prea stiam noi.. Biblia, Testamentul Vechi era pentru evrei si era o insula mica in globul pamantesc aceasta populatie a Palestinei, ei aveau cuvantul lui Dumnezeu in limba lor ebraica si nu-l cunosteau altii decat ei.


Insa Evanghelia e peste tot pamantul acum, toata lumea stie de ea, chiar cei care sunt intre popoare aproape pagane sau nu vor sa primeasca pe Hristos, cum sunt aceste popoare din centrul Asiei.


Totusi, Evanghelia e primita in lume si oricine poate deschide Noul Testament sa vada care este calea catre cer. Cei vechi insa n-aveau aceasta favoare. Si cei vechi incurajau mereu si traiau mereu din plin patimile lor.


Aceasta perioada in care suntem noi acum, aceasta perioada in care ne pregatim pentru a intampina pe Hristos cel nascut in Betleem, pentru vechii romani si greci era un prilej de mare destrabalare. Ati auzit fara indoiala din istoria antica de saturnalii, de Saturn, de Cronos, zeitatile pagane. In aceasta perioada, in perioada Nasterii Domnului, de pe la 17 noiembrie si pana la 1 ianuarie, mai ales pe la 24 decembrie, erau niste sarbatori in cinstea lui Saturn care insemna zeul timpului la romani (si Cronos, zeul timpului la greci).


In cinstea lor se faceau niste sarbatori, mai ales in lumea romana. Si aici in sudul tarii noastre, la Dunare, erau mari sarbatori in care soldatii romani, majoritatea veniti din Orient, aveau niste sarbatori in cinstea acestor zeitati pagane, numite saturnalii, sarbatorile lui Saturn.


Cum se praznuiau atunci aceste sarbatori?


Soldatii erau organizati ca intr-o mare campanie si cineva dintre ei, ales prin tragere la sorti, era capetenia lor care se imbraca in costumul lui Saturn, al zeului Saturn - era un fel de costum regesc sau imperial - si mergea in fruntea acestei procesiuni si putea sa faca cele mai mari destrabalari.


Omul se descarca cu tot ce era rau in el si toti radeau si se veseleau cantand, jucand, dansand in toate chipurile. Si el si altii mai ales, erau imbracati, mascati. Aveau costum si chip de capre, de animale salbatice, trupul lor era imbracat in piei de animale salbatice si asa dansau si se miscau intr-un chip cu adevarat salbatic in aceasta procesiune a lor, care era o mare procesiune in orasele vechi si in cultele antichitatii.


In Atena, in Efes, in Smirna, in Antiohia, in Alexandria Egiptului, saturnaliile acestea erau foarte laudate si gustate de popor. Si atunci sclavii, erau si soldati sclavi, erau liberi sa-si bata joc de conducatorii lor, incat dezmatul era la culme.


Cel mai mare care conducea aceasta procesiune a pacatului, era ales prin tragere la sorti. Si intr-o buna zi, era in 304, cad sortii pe un crestin care era din partile noastre, de la Durostorum, Silistea, in sudul Dobrogei. Il aleg pe el, il trag la sorti, ca el sa fie capetenia acestei procesiuni de mare destrabalare. Dasius a fost ales, toti au batut din palme si l-au imbracat in costumul lui Saturn.


Avea voie sa-si bata joc de insasi viata sa, de a celorlalti, timp de treizeci de zile. Iar dupa aceea, acest asa zis zeu al bucuriilor pamantesti era aruncat in sus si cadea in sabii. Si murea pe loc, in sabiile ostasilor. Bucuria in toiul unei zile era culmea bucuriilor pamantesti, ca dupa aceea sa aduca jertfa zeului al carui vesmant il imbraca.


Si a cazut sortul pe acest Dasius, un crestin, soldat in armata romana. El a fost ales, urma sa faca ce faceau ceilalti soldati, insa el s-a opus. S-a opus spunand ca este crestin, nu-si permite el sa faca asa ceva. Doctrina lui Hristos nu ingaduie asa ceva. A fost degradat si pana la urma a fost ucis inainte de a face acest mars solemn din cursul sarbatorii saturnaliilor.


Si aici, in cartea numita Actele martirice, e acest moment in care e descrisa de martorii oculari intamplarea cu acest crestin, ostas roman crestin, care refuza sa fie in hainele lui Saturn si sa se bucure de aceste ospete, aceste destrabalari pagane. Si am sa va citesc acest martiriu, este scurt, insa merita cunoscut, mai ales ca era din partile noastre. Oricum, era crestin, fratele nostru in Hristos.


Era aceasta la 20 noiembrie 304, cand a fost el martirizat.


“Pe cand imparateau nelegiuitii pangaritori ai celor sfinte Maximian Galeriu si Diocletian, era in timpurile acelea printre legiunile soldatilor, acest obicei ca sa se celebreze in fiecare an sarbatoarea cea insemnata a lui Cronos sau a lui Saturn. “Si ei socoteau faptul acesta de a sarbatori ziua lui, mai insemnat decat celelalte zile, ca un dar placut si ales al lui Cronos sau Saturn. Stiti ca romanii au mostenit si au acceptat zeitatile grecesti, punandu-le alt nume. Saturn e copiat din Cronos care insemna acelasi lucru, zeul timpului. Ei socoteau faptele acestea foarte insemnate.


“Asadar, in ziua lui Cronos sau Saturn, fiecare savarsea nelegiuirea dorita; iar cel pe care cadeau sortii, imbracand o haina imparateasca, dupa asemanarea lui Cronos insusi, mergand in frunte, in public, in fata intregului popor, cu o maretie nerusinata si indrazneata, escortat de o multime de soldati, avand ingaduita voia pentru treizeci de zile, isi implinea poftele cele nelegiuite si rusinoase si se dadea la placeri diavolesti. Iar dupa implinirea celor treizeci de zile, sarbatoarea lui Cronos lua sfarsit si odata cu ea si aceasta dorita sarbatoare a lor. Atunci, insusi cel ce purtase infatisarea imparateasca, savarsind dupa obicei jocurile cele nerusinate si necurate, se aducea indata pe sine jertfa nelegiuitilor si spurcatilor idoli, fiind ucis in sabii.


Cand, insa, alegerea a cazut si pe fericitul Dasius, ci si el sa savarseasca aceasta nelegiuire si randuiala a sarbatorii, acesta a rasarit, cum s-a spus, ca un crin intre spini. I s-a poruncit si era silit spre a savarsi cele randuite in ziua cea insemnata a sarbatorii lui Cronos.


Aceasta necurata traditie, care a ajuns pana in zilele noastre, spunea scriitorul acestor randuri, din nefericire se mai pastreaza inca, fiindca, nici sfarsindu-se lumea, nu s-a sfarsit obiceiul cel urat, ci mai rau si mai vartos se intaresre.


Caci in ziua calendelor lui ianuarie, oamenii usuratici urmau obiceiul paganilor, desi se numesc crestini, merg cu pompa mareata, se angajeaza unii crestini in aceste pompe ale dezmatului “schimbandu-si firea lor si se imbraca in chipul si infatisarea diavolului. Imbracati in piei de capra, schimbandu-si infatisarea, ei leapada chipul cel bun in care s-au renascut, prin Taina Botezului, si reiau chipul cel rau in care s-au nascut. Astfel, ei, care au marturisit la Botez ca se leapada de diavolul si amagirile lui, se intorc iarasi la el prin faptele lor cele rele si rusinoase.”


Asta e un fel de introducere.


“Cunoscand fericitul Dasius ca aceasta este traditie desarta, a calcat in picioare lumea cu inselaciunile ei, a dispretuit pe diavolul cu amagirile lui si a luat jugul lui Hristos cel rastignit, impotriva nerusinarii diavolului.


Caci, intelept fiind, aprins de ravna Sfanta, cugeta acestea in mintea lui: “de ma voi ingriji in aceste treizeci de zile ale acestui desert si nerusinat obicei de cinstire a demonilor, pe care credinta crestinilor o dispretuieste si o opreste, ma dau pe mine insumi pieirii vesnice”" socotea Dasius.. “”dar nu numai aceasta, ci ma lipsesc in chip nenorocit si de aceasta viata trecatoare”".. Era ostas, trebuia sa moara dupa aceste treizeci de zile de desfrau. “”Caci ce-mi va folosi mie, daca, dupa cele treizeci de zile, sfarsindu-se uratele si necuratele jocuri ale lui Cronos, voi fi dat sabiei? Implinind cu curaj porunca imparatilor, ma dau pe mine sabiei, pentru cinstirea necuratilor demoni, iar dupa trecerea din viata, voi fi aruncat in focul cel vesnic. Este mai bine pentru mine sa sufar putinele chinuri si munci, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, iar dupa moarte sa mostenesc viata cea vesnica, impreuna cu toti sfintii”". Era socoteala Sfantului Dasius.


“S-a hotarat, deci, in ziua aceea ca fericitul Dasius sa fie adus de toti spre a savarsi mareata sarbatoare a lui Cronos”, ales de sorti. “Iar fericitul Dasius a raspuns soldatilor care il siluiau: “Fiindca ma siliti la aceasta intinaciune, este mai bine penrru mine sa fiu jertfa de bunavoie Domnului Iisus Hristos, decat sa ma jertfesc idolului vostru”. Auzind acestea, slujitorii faradelegii l-au inchis indata intr-o temnita intunecoasa, iar a doua zi, scotandu-l din inchisoare, l-au dus, tragandu-l, la pretoriul legatului Bassus”, asa il chema pe prefect.


“Iar dupa ce Sfantul martir Dasius a fost adus de grupa soldatilor la scaunul de judecata al legatului Bassus, privind la el, Bassus a zis: “De ce stare esti si cum te numesti?” Fericitul Dasius a raspuns cu indrazneala si in voie: “Sunt, dupa stare, ostas, iar despre numele meu iti voi spune: numele meu cel ales e cel de crestin, iar dupa numele pus de parinti, ma numesc Dasius”.


Legatul Bassus a zis: “Roaga-te chipurilor stapanilor nostri imparati, care ne asigura pacea, ne dau leafa si ingrijesc in fiecare zi de tot binele nostru”. Fericitul martir Dasius a spus: “Eu chiar ti-am spus si-ti spun ca sunt crestin si nu slujesc imparatului pamantesc, ci imparatului celui ceresc si primesc darul Lui, traiesc cu harul Lui si ma imbogatesc din negraita Lui iubire de oameni”.


Legatul Bassus a zis: “Roaga-te, Dasie, la sfintele chipuri ale imparatilor nostri, pe care chiar si neamurile barbare le adora si slujesc lor”. Fericitul martir Dasius a raspuns: “Eu marturisesc ca sunt crestin, precum am marturisit adeseori, si nu ma supun nimanui altuia decat unuia, curatului si vesnicului Dumnezeu, Tatal, Fiul si Sfantul Duh, Cel in trei nume si fete, dar de o singura fiinta. Iata, pentru a treia oara marturisesc cu glasul credinta in Sfanta Treime, pentru ca, intarit fiind printr-insa, biruiesc si nimicesc indata nebunia diavolului”.


Legatul Bassus a zis: “Nu stii, Dasie, ca orice om se supune poruncii imparatesti si sfintelor legi? Fiindca te crut, raspunde-mi fara grija si fara teama”. Iar fericitul si smeritul atlet al lui Hristos, Dasius, i-a raspuns zicand: “Fa ceea ce ti s-a poruncit de catre necredinciosii si necuratii imparati; caci eu pastrez credinta mea pe care am fagaduit-o Dumnezeului meu, odata pentru totdeauna, s-o pastrez si o pastrez, si cred cu putere si tarie sa raman in aceasta marturisire a mea; iar amenintarile tale nu pot sa ma schimbe de la aceasta alegere”.


Legatul Bassus a zis: “Iata, ai un timp de doua ore, de voiesti sa te razgandesti cu mintea ta, ca sa poti trai cu noi in marire”. Iar fericitul Dasius a zis: “Ce nevoie este de un ragaz de doua ore? Ti-am aratat vointa si alegerea mea, spunand: fa ceea ce voiesti, caci sunt crestin. Caci iata, dispretuiesc si pe imparati si marirea lor si o privesc cu scarba, ca dupa despartirea de aceasta viata, sa pot trai viata de dincolo”.


Atunci legatul Bassus, dupa ce l-a supus la multe chinuri, a dat hotararea sa i se taie capul. Iar pe cand acesta mergea spre slavita lui mucenicie, un oarecare mergea inaintea lui cu nelegiuitul vas de tamaiere. Si fiindca il sileau sa aduca jertfa spurcatilor demoni, atunci fericitul Dasius. luand cu mainile sale vasele de tamaiere, a imprastiat tamaia lor si a rasturnat idolii cei nelegiuiti si necurati ai paganilor, aruncandu-i la pamant, si si-a intr-armat fruntea cu semnul Sfintei cruci a lui Hristos, cu a carui putere s-a luptat cu tarie impotriva tiranului.”


Si ultimul capitol:


“S-a savarsit, deci, Sfantul martir prin taierea capului la 20 ale lunii noiembrie, in ziua de vineri” ca astazi “la ora a patra, fiind ziua a 24-a a lunii ceresti. A fost lovit cu sabia de ostasul calau Anicet Ioan, si s-a savarsit in pace mucenicia lui.


A patimit, deci, Sfantul martir Dasius in orasul Durostor, pe cand imparateau Maximian Galeriu si Diocletian, fiind judecat de legatul Bassus, iar in cer imparatind Domnul nostru Iisus Hristos, caruia se cuvine slava, impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, acum si in vecii vecilor. Amin.”

Categoria: Predici la sarbatorile de peste an - Parintele Sofian BOGHIU

Cautare:

Predica la Sfantul Mucenic Dasius - Parintele Sofian BOGHIU

Vizualizari: 1236

Id: 549

Imagine:

Share:

Iisus-Hristos
Sfinții zilei
Căutare

2. Căutare rapidă - cuvânt:

Știri ortodoxe
Recomandări:
noutati-ortodoxe.ro - Știri și informații din viața bisericii ortodoxe, evenimente religioase, conferințe, apariții editoriale.
maicadomnului.ro - Preacinstire pentru Maica Domnului - Prea Curata Fecioara Maria.