Cand ai ganduri de monahism

Măsurile bune, pe care le-ai luat pentru împlinirea ţelurilor tale, simţămintele autentice şi iubirea cea tare faţă de Hristos împreună cu toate gândurile şi deznădejdea ta, mi-au mişcat sufletul cu o plăcută sensibilitate – parcă ai descris starea sufletească din trecut în care ne-am aflat eu cu fratele meu la ultima noastră plecare din Moscova la călugărie. Este aproape aceeaşi uniformă însoţire pentru toţi, care ne îngreunează totdeauna starea de bine. [...]

Şi chiar dacă această uneltire este de la diavol, dar vine împreună şi chiar din firea noastră, care trebuie supusă unei mortificări din partea slavei lumeşti a plăcerilor, a interesului şi a obiceiurilor nepotrivite cu duhul lui Hristos şi a tuturor piedicilor de dinafară, care stau împotriva binelui dorit, ca de exemplu: dezlegarea de obligaţiile faţă de stăpân, de îndatoririle faţă de părinţi şi de dragostea frăţească, eliberarea de toate îndatoririle faţă de societate, realizarea în toate a unei noi vieţi. Toate acestea, strecurându-se în mintea voastră, care nu a fost îndeajuns întărită de credinţa inimii şi de o adevărată raţiune, este imposibil să nu îngreuneze şi să nu aducă o puternică mâhnire neputinciosului nostru suflet şi, cu adevărat, avem în faţă o mare osteneală, de a ne elibera de vechile obiceiuri, ca şi faptul de a face ceva neobişnuit, să te lepezi de tot ce vine din fire şi să-ţi aşezi viaţa pe un curs firesc. Totuşi, unde dorinţa este bună, nimic nu poate fi o piedică, dar putem spune că feluritele piedici care ne împovărează, la început, mai ales, ne aduc un mare folos.

Deoarece omul atras de lucrarea harului în dorinţa de dobândire a virtuţilor, negăsind în sine acea putere şi acele mijloace spre desăvârşire, începe să caute ajutorul nemijlocit al lui Hristos — începe să-L roage din toată inima, să plângă, să ofteze, să-şi înmulţească rugăminţile în faţa Lui.

(Starețul Moise de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 206)

Categoria: Articole

Cautare: