Cand mintea nu ne sta la rugaciune

Mai zilele trecute, nu ştiu la ce slujbă eram în biserică, am constatat că am trei gânduri de-odată. Şi gândul la ce se zice, şi la Doamne Iisuse Hristoase, şi nu ştiu ce mi-o venit în acelaşi timp în minte. Şi-am zis: Domnule, uite, vezi, aşa-i mintea. Mintea-i făcută să nu stea la un singur gând. De ce? Pentru că numai aşa poate fi lucrătoare în viaţa de toate zilele. La mine vin de multe ori oamenii şi-mi spun că nu le stă mintea la rugăciune, nu le stă mintea la slujbă. Şi-mi dau seama că-i aşa, că nici a mea nu stă. Şi-atuncea zic: „Dragă, ăsta nu-i păcat, asta e o neputinţă”.

(Arhimandrit Teofil Părăian, Veniți de luați bucurie, Editura Teognost, 2007, p. 36)