Cele zece fecioare

Zis-a Domnul: Privegheaţi
Şi pe mire-l aşteptaţi,
Tot cu candelele pline
Că nu ştiţi ceasul când vine.

Miezul nopţii a sunat
Mirele s-a arătat,
Şi cele 10 fecioare
Ies întru întâmpinare.

Cinci fecioare înţelepte
Au ştiut cum să-l aştepte,
De ispite neînvinse
Aveau candelele aprinse.

Celelalte cinci fecioare
Cu ispită-nşelătoare
Valul lumii le-a cuprins,
Candelele li s-au stins.

Iată mirele voios
De-al credinţei drag prinos,
Pe-nţelepte le-a primit
În palatul strălucit.

Dar pe cele ce-l uitară
Le-a lăsat pe prag afară,
Ca să-şi ispăşească vina
Şi să nu guste lumina.

Tu, Cerescule Părinte,
Fă ca-n suflete şi-n minte
Să lucească-al tău îndemn
Ca aprinsul untdelemn.

Ca o candelă cerească
Inima să înflorească
Sfânt izvor de fapte bune
Şi de a ta înţelepciune.

Să vestim între popoare
A ta sfântă îndurare,
Că din sfântă îndurare,
Că din noapte şi din chin
Ne înalţi spre cer senin.