Copil iubit

Copil iubit cu ochi senini
Tu vii din nou printre străini
În peșteră pe paie reci
Tu iarăși capul Ți-l apleci.
- Dar astăzi magii nu mai vin
Și nici păstori să-Ți cânte lin,
Copil iubit cu ochi senini
Tu vii străin printre străini.

Copil iubit cu chipul blând
Te naști și azi ca oarecând,
De mii de ani în chip sărman
Tu vii în lume an de an.
Și știi că cei ce-Ți cântă azi
Scuipa-vor mâine-al Tău obraz
Și totuși Tu, Copil preabland,
Cobori, ca anii, rând pe rând.

Demult, cu suflet plin de dor,
Te-ai coborât de mila lor –
În ieslea rece-ai fost culcat,
Și nimeni nu s-a-nduioșat.
La ai Tăi, Iisuse, ai venit,
Ei, neștiind, Te-au răstignit.
Iar Tu, cu suflet plin de dor,
Iertând, cereai iertarea lor.

Copil iubit, ceresc hoinar,
Azi bați la uși închise iar.
O, Te-am văzut, Copil iubit,
Din mii de praguri izgonit,
La mii de uși ai așteptat,
Dar în zadar! – erai uitat.

Azi tot mai mulți Te-aruncă-afară,
Ceresc și Sfânt și drag hoinar!
Și totuși, iar, sub chip sărman,
Cobori la oameni an de an,
Cu bine răul să-l plătești,
Să chemi, să ierți și să iubești;
Să-mparți avutul Tău divin
Acelor ce la Tine vin,
Murind pe cruce între hoți
S-arăți cât îi iubești, pe toți!

Copil, ceresc și Sfânt Copil,
Ascuns sub chipul cel umil,
Tu bați la toți, dar toți se-nchid,
Mai reci ca piatra lor din zid.
- O, mâine și ei ușa Ta
Pe veci închisă-o vor afla.
Azi plângi Tu starea-n care zac,
Dar mâine ei vor plânge-n veac.