Slăvită Maică

O, prea slăvită noastră Maică,
La Tine mi-e nădejdea mea,
Cât voi trăi pe lumea asta,
Pe Tine eu Te voi chema.

La Tine eu mi-am pus nădejdea
Să mijlocești la Fiul Tău,
Că numai Tu, o, Sfântă Maică,
Să-mi izbăvești sufletul meu.

Cunosc a Ta milostivire
Care o ai pentru creștini,
Cunosc și sfânta Ta putere
Și preaslăvitele-Ți minuni.

O, prea slăvită noastră Maică,
Lumină sfintei feciorii,
Să nu mă lași robit de diavoli,
Că neputința mea o știi.

Tu știi, Măicuță, că pe lume
N-a fost un om așa de rău
Și nimeni n-are-atâtea rele,
Nu-i ticălos precum sunt eu.

De n-aș avea acum nădejdea
Că numai Tu mă poți scăpa,
Aș fi pierdut pe totdeauna,
De-aceea vin la mila Ta.

Tu ai scăpat pe toți aceia
Care credința și-au lăsat
Și chiar de zapis la satana
Cu sângele și l-au semnat.

Domnul Ți-ascultă rugăciunea
Și mila Tu Îi cucerești,
O, milostiva noastră Maică,
Tu pe toți oamenii-i iubești.

Slăvită să fii în vecie,
De glasurile creștinești
Și-n cântece prea minunate,
De sfintele oștiri cerești.