Credinciosul patruns de bunatate, oglindeste in persoana si activitatea sa, bunatatea lui Dumnezeu

„Dragostea este plină de bunătate” – ne învaţă Sfântul Apostol Pavel (I Cor. 13, 4). Nu putem vorbi de iubire fără să ne gândim la bunătatea faţă de semeni. Credincioşii care promovează bunătatea, se fac cunoscuţi ca „slujitori ai lui Dumnezeu” (II Cor. 6, 4). Credinciosul pătruns de bunătate, oglindeşte în persoana şi activitatea sa, bunătatea lui Dumnezeu. Prin bunătatea îndreptată spre semenul nostru îl putem ajuta să iasă dintr-un impas, îi putem trezi încrederea în forţele proprii, putem salva de la pieire oameni stăpâniţi de slăbiciuni.

Ce s-ar fi ales din Fiul risipitor dacă Tatăl nu l-ar fi primit cu bunătate? Ce s-ar fi întâmplat cu cel căzut între tâlhari dacă bunătatea Samarineanului nu l-ar fi luat sub ocrotirea sa? Ce s-ar fi ales de noi dacă bunătatea cea prea milostivă a lui Dumnezeu nu s-ar fi aplecat asupra noastră?

Prin bunătate, Dumnezeu a devenit Mântuitorul nostru. „Prin bunătate, fiecare din noi poate deveni un mântuitor al semenului său” (Pr. prof. D. Belu).

Să ne amintim mereu de cuvintele Mântuitorului spuse bărbatului din care a izgonit legiunea de demoni: „Du-te şi spune cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu” (Luca 8, 39) şi să ne gândim cât bine ne-a făcut nouă Dumnezeu şi ce-i datorăm noi. „Cu ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie?” Cu nimic altceva nu putem răsplăti decât cu bunătatea faţă de aproapele nostru!

(Arhim. Serafim Man, Crâmpeie de propovăduire din amvonul Rohiei, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, 1996, p. 17)

Categoria: Articole

Cautare: