Cum sa fie mintea lucratoare?

Cum şi în ce chip să fie mintea lucrătoare?

Aşa precum zic Sfinţii Părinţi, adică mintea să se păzească deasupra inimii, privind în inimă, nimic gândind sau cugetând, ci numai pe singure cuvintele rugăciunii lucrându-le şi zicându-le, adică: „Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă”, astfel încât să se acopere mintea întru adâncul inimii, iar nu în partea poftitoare. Că singură lucrarea cea neînşelată a celor ce au început de curând la rugăciune este: în inimă a începe cu mintea şi în inimă cu mintea a o săvârşi.

Deci mult meşteşugăreţul, zavistnicul şi vicleanul diavol se sileşte în tot chipul să-i înşele pe cei ce au început să se roage, mai ales prin acestea două viclenii: prin năluciri să-i răpească şi prin partea poftirii să-i facă să curvească cu el. Pe cei mijlocii şi pe cei desăvârşiţi, prin neascultare să-i arunce în prăpastia părerii şi a mândriei. Drept aceea, pentru ca să nu te înşeli, ţine foarte tare ascultarea şi smerenia. Şi nu numai că nu te vei înşela, ci încă şi pe toate măiestriile şi mrejele vrăjmaşului le vei sfărâma.

Deci când vei simţi dureri sau mişcare sau fierbinţeală de-a dreapta sau în piept sau sub piept, sub inimă, la cap, în frunte, între ochi, la urechi, la mână, la spate sau la picior, nici la una dintre acestea să nu gândeşti. Ci numai la singure cuvintele rugăciunii să privească mintea ta, deasupra inimii, unde ţi-am arătat, după cum zice Sfântul Diadoh: „cu cât se lucrează poruncile, (pe atât) şi darul se înmulţeşte”.

(Arhiepiscopul Antonie de Golânsk şi Mihailovsc, Calea rugăciunii lăuntrice, Manualul isihiei, Editura Bunavestire, Galaţi, 2003, p. 79)

Categoria: Articole

Cautare: