Cum sa ne folosim bine de vedere

Primul din simţirile exterioare este vederea: despre lucrarea sa conformă sau neconformă legii lui Dumnezeu, şi, prin urmare, făcând bine sau rău sufletului. Domnul nostru Iisus Hristos vorbeşte astfel: „Tot cel ce caută la femeie, spre a o pofti pe ea, iată, a preacurvit cu dânsa întru inima sa” (Matei 5,28); o astfel de faptă a vederii este contrară legii lui Dumnezeu, îl îndepărtează pe om de Domnul şi-l face să piardă fericirea dincolo de mormânt. Episcopul Nonus, la vedere a frumoasei Pelaghia, (o tânără desfrânată) a început să plângă, părându-i-se lui că el ar avea mai puţină grijă de sufletul său decât Pelaghia de frumuseţea trupului ei.

Aceasta este lucrarea vederii conform legii morale şi cu totul deosebită de lucrarea femeii lui Putifar, care aruncase ochii asupra frumuseţii lui Iosif. Aspiraţia spre adevăr, spre lumină, risipeşte întunecimile necurăţiei. Nu e decât o lege pentru toată lucrarea sufletului, şi aceasta este căutarea adevărului, care este totdeauna unită cu bucuria duhovnicească şi cerească. Aceeaşi lege se raportează, în particular, la fiecare din facultăţile sufletului. Ea serveşte, prin urmare, de temei lucrării tuturor simţirilor. În lumea de dincolo de mormânt, se va îndestula în toată veşnicia atât simţirea vizuală exterioară cât şi vederea interioară, în timpul vieţii preafericite în rai. A contempla veşnic faţa lui Dumnezeu, pe sfinţii îngeri şi pe fericiţi şi pe toţi sfinţii şi pe cei ce au fost scumpi inimii noastre pe pământ şi cu care eram uniţi cu legătura nedezlegată şi veşnică a iubirii, a contempla în sfârşit, toate frumuseţile raiului, va fi un izvor nesecat de fericire pentru vedere, pentru lucrarea văzului!

Însă răul, amestecându-se cu binele - după căderea din rai a protopărintelui Adam -, noi avem datoria să ne ferim simţirile noastre, în general şi vederea în particular, de lucrurile, faptele şi însuşirile ce conţin otravă, care ucid sufletul; trebuie deci, să îndepărtăm vederea de la tot ce pricinuieşte sminteală (Matei 18).

(Părintele Mitrofan, Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2010, pp. 339-340)

Categoria: Articole

Cautare: