De ce Dumnezeu nu lucreaza direct cu oamenii sai?

Pentru că este smerit și a venit să ne învețe smerenia! Lucrarea de mântuire pe care o face Hristos este spre a surpa mândria diavolească ce a pătruns în noi și de a restabili dragostea, care este mai întâi smerenie. De aceea, Dumnezeu, ca răspuns la trufia celui ce a voit să își pună scaunul său mai presus de ceruri, vine pe pâmânt în chip de rob, Se naște într-o peșteră, crește printre oameni cu o viață obișnuită, refuzând slava lumii acesteia, bogățiile și toate deșertăciunile ei, pentru ca mai bine să se vadă strălucirea slavei Sale. Și, pentru că Dumnezeu atât de mult prețuiește smerenia — pentru că smerenia și dragostea sunt cele pe care le-am pierdut noi prin viclenie, ascultând de diavol — El ne pune să fim smeriți, să ne mărturisim nu doar Lui — pentru că ce mare lucru este să te mărturisești celui Atotsfânt?, ci ne pune în fața unui om ca și noi, ca înaintea lui să ne smerim, descoperindu-ne urâciunea noastră.

(Ieromonah Savatie Baștovoi, Singuri în fața libertății, Editura Cathisma, București 2009, p. 26)