Despre puterea Botezului

Conform învăţăturii creştine, omul se naşte cu pecetea păcatului strămoşesc. Mulţi se întreabă: cum poate fi păcătos un copil, căci el este o fiinţă îngerească? Sfinţii Părinţi spun că un copil trebuie botezat nu pentru că el este păcătos, ci pentru că el este muritor, moartea fiind una dintre consecinţele păcatului protopărinţilor noştri.

Botezul îi dă omului nemurirea şi viaţa veşnică. Este naşterea omului pentru viaţa cea veşnică. Cu alte cuvinte, Botezul reface ierarhia organică, îl face pe om fiinţă duhovnicească, eliberează începutul duhovnicesc din robia trupescului. La o persoană nebotezată, trupescul învinge duhovnicescul, ea fiind înclinată spre păcat, pe care nu îl poate învinge cu propriile puteri.

În schimb, cel botezat, este un om vindecat, natura lui primind vindecare, iar începutul duhovnicesc primeşte libertate. Datoria părinţilor şi a copilului este de a păstra această natură ierarhică şi restaurată, ca pe primul plan să fie începutul duhovnicesc. Această natură se păstrează cu ajutorul harului dumnezeiesc. Botezul restaurează natura şi pune temelia unei noi vieţi duhovniceşti.

Este foarte important ca harul primit la Botez să fie păstrat şi înmulţit, în special prin intermediul educaţiei. În această lucrare, un rol important îi revine vieţii bisericeşti. Copilul trebuie să fie împărtăşit cât mai des, dus la biserică etc. De asemenea, părinţii se vor ruga în prezenţa lui. În primul rând se pune accent pe evlavia părinţilor şi pe dorinţa acestora de a duce o viaţă conform învăţăturilor Bisericii.

(Pr. Evgheni Şestun, Familia ortodoxă, Editura Sofia, pp. 80-81)

Categoria: Articole

Cautare: