Dumnezeu a facut viata, nu moartea…

Iubiţii mei fraţi şi surori, deschideţi-vă inima, pentru ca Duhul Sfânt să însemneze într-însa chipul lui Hristos. Veţi fi atunci puţin câte puţin în stare a purta înlăuntrul vostru şi bucuria, şi durerea, şi moartea, şi învierea.

Lumea nu cunoaşte nimic mai măreţ decât chemarea de creştin. Dar cu cât ţelul este mai înalt, cu atât mai anevoiasă atingerea lui.

Priviţi măreţul tablou pe care Dumnezeu ni-l dezvăluie în facerea cosmosului, în facerea omului după al Său chip şi asemănare. Ceea ce căutăm noi nu se mărgineşte la mărunta noastră viaţă de zi cu zi; este vorba de a fi cu Dumnezeu şi de a agonisi înlăuntrul nostru viaţa, în toată deplinătatea sa, şi cosmică, şi dumnezeiască.

Noi trebuie să împreunăm în viziunea noastră duhovnicească fiinţa cosmică şi Fiinţa Dumnezeiască, făcutul şi nefăcutul.

„Întru început era Cuvântul”. Fără El nimic nu există din ceea ce este. Zi de zi avem dureroasa experienţă a vieţii jalnice în trupul nostru. Şi totuşi suntem făuriţi după chipul lui Hristos, al Absolutului. Problema, taina vieţii noastre este trecerea de la relativ la Absolut. Dacă fiinţa a fost zidită de Dumnezeu, ea nu trebuie să moară. Dumnezeu a făcut viaţa, nu moartea. Ţelul noastru este viaţa cu Hristos-Dumnezeu, nemurirea, vecinicia. În descoperirea Scripturii ni se arată că vecinicia lui Dumnezeu ne poate fi împărtăşită.

(Arhimandrit Sofronie, Din viaţă şi din Duh, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2014, pp. 13-14)

Categoria: Articole

Cautare: