Dumnezeu ne-a daruit totul!

Putem să-L învinuim pe Hristos că nu ne-a dat destul? Pe nici o mamă nu o poţi învinui că nu ţi-a dat destul. Ţi-a dat tot că a stat la dispoziţia ta. Ţi-a dat şi sângele. Nu poţi să o învinuieşti că nu ţi-a dat. Dar pe Dumnezeu care a creat şi sângele şi laptele şi pe mamă, şi pe fiu...

Avem atât de pregnante exemple, încât nu mai poţi să faci nici o mişcare. Trăire creştină şi gata! Astea ar putea fi momente pe care le trăieşte fiecare la moarte. Trebuie să spunem atunci: „Ţie ţi-am dăruit, Doamne, toată viaţa mea.” Astea-s repere care-l obligă pe orice creştin.

(Arhimandrit Arsenie Papacioc, Despre armonia căsniciei, Editura Elena, Constanța, 2013, pp. 47-48)