Hristos Insusi ne invata cum sa ne rugam

Omul caută în cer bucuria şi fericirea. Caută veşnicia departe de toţi şi de toate, caută să găsească bucuria în Dumnezeu. Dumnezeu este taină. Este tăcere, este nemărginire, este totul. Aplecarea către Cer o are întreaga lume; toţi caută ceva ceresc. Către El se întorc toate fiinţele, fie şi inconştient.

Către El să vă întoarceţi mintea voastră la toată vremea. Iubiţi rugăciunea, vorbirea cu Domnul. Iubirea este totul, dragostea de Domnul, de Mirele Hristos. Ca să nu trăiţi în întuneric, întoarceţi butonul rugăciunii, aşa încât lumina dumnezeiască să vină în sufletul vostru. În adâncul fiinţei voastre vi Se va descoperi Hristos. Acolo, în adânc, este Împărăţia lui Dumnezeu: Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru (Luca 17, 21).

Rugăciunea se face numai prin Duhul Sfânt. Acesta învaţă sufletul cum să se roage. Căci noi nu ştim să ne rugăm cum trebuie, ci Însuşi Duhul Se roagă pentru noi cu suspine negrăite (Romani 8, 26). Noi nu trebuie să facem vreo strădanie. Să ne îndreptăm spre Dumnezeu cu cuvânt de rob smerit, cu glas rugător. Atunci rugăciunea noastră este bineplăcută lui Dumnezeu. Să stăm cu evlavie înaintea Celui Răstignit şi să zicem: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă”. Când mintea omului se mişcă spre rugăciune, într-o clipită vine dumnezeiescul har. Atunci omul se umple de har şi le vede pe toate cu alţi ochi. Totul este să-L iubim pe Hristos, rugăciunea, învăţătura. Luăm un milion şi-l tăiem într-un milion de bucăţele. Cât o astfel de bucăţică este strădania omului.

(Ne vorbeşte părintele Porfirie – Viaţa şi cuvintele, traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Egumeniţa, 2003, pp. 193-194)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: