Istorisire din Limonar despre un staret care a vietuit in pestera Botezatorului

Era un oarecare stareț, viețuind în mânăstirea lui ava Eustorghie, cu numele Ioan. Pe acesta, cel între sfinți Ilie, patriarhul Ierusalimului, a voit a-l pune egumen întru aceeași mânăstire. Iar acela nu voia, zicând: "Voi merge în muntele Sinai pentru rugăciune." Dar patriarhul îl silea pe el cu multe cuvinte ca să rămână și după ce n-a putut nicidecum să-l înduplece, mai pe urmă l-a slobozit, făgăduind el că, după întoarcere, va primi egumenia. Și așa, sărutând pe patriarh, a ieșit în pustie, să meargă la muntele Sinai, luând cu sine și pe ucenicul său. Deci, trecând el râul Iordanului și depărtându-se cam o milă, iată l-au cuprins pe stareț frigurile și atât s-au întârit, cât nu putea merge mai departe și, aflând o peșteră mică, a intrat într-însa ca să se odihnească puțin. Și în așa fel era ținut de friguri starețul, încât nu putea nici a se mișca; și a petrecut așa trei zile. Iar în noaptea următoare a văzut pe cineva, stând înaintea lui și zicându-i: "Spune-mi bătrânule, unde vrei să mergi?" I-a răspuns lui bătrânul: "În muntele Sinai". Și i-a zis lui: "Să nu te duci de aici". Și, neputând a-l opri pe el, s-a dus de la dânsul. Și petrecea starețul aprins și mai mult de foc. Iar întru a doua noapte, tot acela a stat înaintea starețului, în același chip, și a zis: "Pentru ce bătrânule, te necăjești? Ascultă-mă pe mine, nu te duce aiurea, ci rămâi aici". I-a grăit starețul: "Tu cine ești?" I-a răspuns lui cel ce se arătase: "Eu sunt Ioan Botezătorul și pentru aceea zic ție, să nu te duci de aici nicăieri, că această peșteră mică este mai mare decât muntele Sinai, că în aceasta a intrat de mai multe ori Domnul nostru Iisus Hristos, cercetându-ma pe mine. Făgăduiește-mi că vei viețui aici și eu îndată sănătos te voi face".

Aceasta auzind, starețul, cu bucurie, s-a făgăduit a petrece în peșteră și, vindecându-se îndată, a petrecut acolo toate zilele vieții sale. Iar peștera aceea starețul a făcut-o Biserică și a adunat frați. Și se numea locul acela Sapsas.

(Proloagele, volumul 1, Editura Bunavestire, p. 100)

Categoria: Articole

Cautare: